Dragă călător practic,
Așa-i că și pe tine te enervează când dai peste câte un bilet de avion ieftin cât un pachet de biscuiți, te entuziasmezi, faci cererea de concediu, pui vacanța în coșul de cumpărături și când adaugi bagajul ai senzația că ai cumpărat acțiuni la întreaga fabrică de biscuiți? Unde mai pui că ai și de cărat chestii aiurea după tine – spune sincer, cu câte lucruri nefolosite din valiză te întorci acasă? -, îți mai pierd ăștia bagajele prin aeroporturi, pierzi și tu timp și energie cu recuperarea lor, mai cumperi câte ceva de voie de nevoie de la locație și te trezești, într-un final, că bagajele te-au costat o bună parte din călătorie. Dacă și tu preferi să muncești ca să plătești experiențe, iar nu lucruri, atunci acest articol poate fi pentru tine.
Nu te îngrijora, nu îți voi recomanda să iei cu tine 3 tricouri și să le porți 3 săptămâni prin rotație. Dacă mă urmărești de ceva vreme, probabil că ai observat că foarte rar se întâmplă să port aceeași haină de 2 ori într-o călătorie și da, de cele mai multe ori călătoresc doar cu bagaj de mână. De la sine înțeles, nu mă refer la experiențe complexe, precum ture montane, unde ai nevoie de echipament tehnic, la călătorii foarte lungi, cu casa în spate, la ture foto-video etc. În schimb, pentru citybreaks, vacanțe la mare sau circuite de 8-10 zile, cred că te poți descurca foarte bine cu bagaj de mână. Da, da, de ăla mic de la Wizz zic. Da, serios. Bine, mai și fentăm, uneori. Despre ambele, bagaj mic și fente (tot mici și nevinovate) la poarta de îmbarcare, în cele ce urmează.
Am început să fac liste cu ce am nevoie pentru o călătorie nu din dorința de a împacheta light, ci pentru a nu uita ceva esențial, la prima experiență montană de mai multe zile în afara țării. Este vorba de Tour de MontBlanc (despre care am și povestit în acest articol) și apoi despre expediția în Himalaya pe cont propriu (despre care am povestit în acest articol). Bineînțeles că am încărcat lista aia cu de toate, totul mi se părea absolut relevant și necesar. Asta până am realizat că le voi căra în spate prin văi și pe creste timp de 14 zile. Să vezi numai cum a început să se subțieze lista!
Lăsând la o parte expedițiile montane care, din nou, fac un subiect aparte și mai complex, cea mai simplă listă este alegerea outfiturilor pe zile. 8 zile, 8 outfituri. Vezi ce poți refolosi și combina. Nu mai lua haine de rezervă. Știi că nu le vei folosi. Plus că, dacă nu mergi cele 8 zile în pustietate, în mod cert vei găsi „rezerve” și la destinație. Provocarea nu este să împarți outfiturile pe zile ci să te abții, după ce faci asta, să adaugi extra-uri. Iar împachetatul impulsiv (cu 10 minute înainte să pleci spre aeroport) nu te ajută deloc în a fi practic! În fotografia de mai jos, împachetam pentru călătoria în Munții Dolomiți, alături de Joy.
Un sfat mai util decât ăsta eu nu cred că am: rulează hainele, nu le împături! Și în niciun caz nu le îngrămădi la întâmplare în rucsac. Nu, volumul nu este DELOC același, doar pentru că hainele (numărul/ cantitatea) sunt aceleași. Știi parabola aia cu pietrele și pietricelele? E același lucru cu rulatul și cu împăturitul (dacă nu o știi, scrie-mi și ți-o spun).
Te invit să faci un test. Împăturește haine, așa cum le împăturești să le pui pe raft în dressing, până umpli un rucsac. Scoate apoi toate hainele și rulează-le strâns, așezând și apăsând fiecare rulou în fiecare spațiu gol din rucsac. Îmi spui tu printr-un mesaj ce ai făcut cu jumătatea de rucsac care ți-a rămas liberă, bine? O alternativă sunt și sacii de vidat haine. Dincolo de un cost în plus, eu nu consider că sunt o alegere inspirată pentru rucsacul-bagaj de mână, ci, mai degrabă, pentru trollere sau echipament sportiv ori costume, haine elegante. Așadar, dacă alegi să rămâi cu o idee, una singură din acest articol, acea idee este: rulează, rulează, rulează! Deci, stânga DA, dreapta Nu!
Deja, rulând hainele, faci asta. Dar mai sunt și alte spații care ocupă același loc, fie că te folosești de ele, fie că nu. Cel mai ignorat astfel de spațiu este interiorul încălțămintei. Gândește-te numai câte perechi de șosete, chiloți, cabluri de încărcare, cercei, sticluțe de oje și mai știi tu câte altele poți înghesui în interiorul lor. Folosește fiecare astfel de spațiu din rucsac, apoi treci la fiecare astfel de spațiu de pe tine. Ochelari de soare, baterii externe, eșarfe și buzunarele gecii de pe tine vor fi ticsite. Știu că nu este foarte comod și nici foarte estetic, dar este o soluție. Mai jos poți vedea cum au arătat încălțările mele de de munte, înainte de a le băga în bagaj pentru ultima tură din Munții Dolomiți. Despre cele mai frumoase trasee pe care le-am făcut eu în Munții Dolomiți, poți citi în acest articol.
Recunosc – și asta este o mare piedică în calea împachetatului light – îmi place să port lucruri diferite în fiecare zi din călătorie. Dacă ești ok să porți de mai multe ori aceeași piesă, ești, deja, cu câțiva pași în fața mea în ale împachetatului light. Totuși, caut să am măcar câteva piese versatile cu mine. Un pareo care merge și la plajă, dar și ca eșarfă/ bluză, o pereche de pantaloni care să meargă și la hike dar și în oraș cu o cămășuță, colanți care să meargă și pe munte, dar pe care să îi pot purta și pe sub o rochie seara, în loc de dres. Caut să folosesc rucsacul de transport și pe timpul zilei. Aleg încălțări cu care pot face și trasee pe munte ușurele (dacă este cazul) și pe care le pot asorta și la rochițe. Evit, pe cât posibil, one-time-urile care ocupă mult spațiu. Nu voi lua un prosop cu mine cu gândul că poate, o zi din călătorie, o să merg și la plajă. Voi lua un costum de baie pe care îl voi îndesa în bocanc și de restul mă ocup la fața locului.
Nu-mi spune că tu nu dormi pe zboruri și că nu-ți trebuie. Nici eu nu dorm pe zboruri, dar îmi trebuie. Alege o pernă comodă și pufoasă și scoate-i spuma cu memorie din interior. În locul ei, rulează frumos așa cum am învățat mai devreme, tricouri, costume de baie și ce mai vrei tu și ce știi că nu îți va da dureri de cap. La propriu. Așază cât mai ordonat hainele din interior, pentru a imita cât mai bine forma pernei. Recomand să nu o umpli cu suluri de șosete. Se va vedea. Poți merge cu perna după gât sau agățată de exteriorul rucsacului. Nu este considerată a fi piesă de bagaj. Simpatic este faptul că nu demult am văzut pe amazon și pe e-bay perne de avion concepute exact în scopul acesta, adica goale, gata pentru a fi umplute cu haine.
Geaca aia groasă, bocancii ăia grei, un hanorac legat la brâu. Sigur ai văzut și tu destule persoane care stau în fața porților și scot chestii din bagaje. Pe unele le aruncă la primul coș, pe altele le pun pe ei. Normal că este neplăcut, nu ți-aș sugera să faci asta. Nu în aeroport. O faci dinainte. Triezi bine de acasă în loc să arunci în aeroport și pui hainele voluminoase pe tine din timp, nu în fața porții. Companiile aeriene verifică dimensiunea bagajului, nicidecum greutatea lui. Mă refer la cel de mână. Locul unei geci voluminoase de doar 1 kg poate fi ocupat de 5 kg de haine făcute sul. Facem ce facem și tot la rulat ne întoarcem.
Deși o gentuță ar putea să pună probleme acolo unde ai doar bagaj de mână și nu și un personal item, de o borsetă prinsă la brâu nu am auzit să se fi legat cineva până acum. Eu, cu fiecare călătorie, parcă am borsete tot mai mari. În cea pe care o am acum în această călătorie (îți scriu din Albania) am pus un powerbank de 800 g, tocul de ochelari, telefon, acte, carduri și țigări. Fiind mare, o pot purta și petrecută pe diagonală, drept mini-gentuță prin oraș. Arată foarte drăguț cu rochie. Dacă am nevoie de ceva mai mare, am la mine un rucsac de 10 litri de la Decathlon care împăturit este cât un pachet de țigări. Dacă am nevoie de ceva și mai mare, folosesc rucsacul cu care am venit. Folosește cu rost fiecare lucru!
Ei, ăsta chiar este un subiect! Sunt unele lucruri pe care chiar nu merită să le cari după tine și să plătești bagaj extra pentru ele. Spre exemplu, eu mă spăl pe păr în fiecare zi. Aleg o cazare care are foehn, în loc să ocup o treime de rucsac cu el (sunt și cazuri când iau cazările din mers, și acum fac asta și atunci prefer să nu risc și am un foehn micuț la mine). Dacă stau o perioadă mai lungă și știu că sticluțele de cosmetice nu îmi vor ajunge și că voi sfârși prin a cumpăra și de aici, prefer să nu mai iau deloc de acasă și cumpăr direct de aici.
Sigur, dacă folosești unele produse anume, este indicat să verifici dacă le vei găsi la destinație. Un exemplu chiar din această călătorie – șamponul Clear pe care îl folosesc știam că nu îmi va ajunge întreg sejurul, așa că nu am luat deloc, ci am cumpărat direct de aici. Pentru produsele importante, verific înainte dacă le voi găsi la destinație. Părul meu nu doar că a fost traumatizat în anul departe de casă, dar a fost pus la pământ de-a binelea la întoarcerea acasă, în urma unui tratament la un salon no-name, care m-a lăsat fără mănunchiuri de păr, deci prefer să nu mai experimentez altceva decât șamponul cu care știu că pot face provocărilor de orice fel! Balsam de păr, pastă de dinți, am luat de aici, gel de duș am găsit la cazare. Lucruri mici, dar care se adună.
Acest lucru este, uneori, valabil și pentru haine. Când am plecat în călătoria de un an împreună cu cățelușa mea Joy (am scris despre asta în acest articol), alături ne-au fost prietenii și partenerii de la Decathlon, cu ajutorul cărora am pus laolaltă un rucsac plin cu piese versatile, care mi-au fost de folos de la munte și până la mare. Și continui să le fiu recunoscătoare! Însă, nu neg, dacă aș da timpul înapoi și nu i-aș avea alături, aș pleca cu un rucsăcel mic și gol și mi-aș cumpăra haine ieftine și colorate din fiecare țară. Așa arată tot bagajul pe care l-am avut în călătoria one-way ticket cu Joy în jurul lumii. E mic, e mare, nu știu, ce știu sigur e că am văzut numeroși oameni care merg cu un bagaj mult mai voluminos 10 zile în Grecia sau prin Italia. De ce, zău, de ce?!
Un troller, cât de mic, va atrage priviri și va ridica semne de întrebare mult mai repede decât un rucsac. Chiar dacă sunt de aceeași dimensiune. Recomandarea mea este să alegi mereu rucsac în cazul bagajului mic de mână, de 20 x 30 x40 cm. 9 din 10 dăți în care persoane din jurul meu, aflate la rând la poarta de îmbarcare, au fost rugate să vină să își măsoare bagajul, aveau troller. Tot 9 din 10 dăți, trollerul lor era în mod evident mai mic decât rucsacul meu, atâta doar că atrăgea atenția mai tare.
PS. Nu mă refer, desigur, la un troller atât de mare, eu am fost nevoită să aleg această dimensiune pentru a mă asigura că încape în el și esențialul mai voluminos. :))
Facem liste, rulăm, îndesăm chiloți în bocanci, dar, cum necum, tot ajungem cu un rucsac nepermis de mare la poarta de îmbarcare. Aia e, sigur plătim o super surpa taxă. Ei, până acolo, mai putem încerca 2-3 lucruri. Eu, de exemplu, evit să stau în sala de așteptare din fața porții, pe unde se plimbă însoțitorii de zbor și verifică ochiometric bagajele. Stau într-o altă zonă și mă așez la coada de îmbarcare spre final. Nu țin rucsacul doar pe un umăr. Chit că-mi rupe spatele stau relaxată ca și când am un puf de gâscă cu bretele pe spate. Uneori apar grăbită cu laptopul deschis ca și când am venit de urgență la poartă și nu am apucat să îl pun în rucsac. Nici vorbă că nu mai încăpea! Buzunarele din dotare, de la pantaloni, geci sunt pline ca pușculițele.
O altă idee (care nu mai funcționează cum funcționa în trecut) este să cumperi ceva de la Duty Free și să ceri pungă, pungă pe care o umpleam cu tot ce se putea de prin rucsac. Atâta doar că e posibil să nu ți se ofere pungă. Sau să fie transparentă. Sau să o închidă ei etanș. E un risc, dar poți întreba înainte de cumpăra.
Trucul ăsta nu l-am încercat, dar mi s-a părut teribil de ingenios și amuzant deopotrivă, așa că nu pot să nu îl împărtășesc cu voi. O burtică falsă maaaare, plină cu hăinuțe și mai ce ai vrea să pui tu acolo, pentru care nu doar că nu vei avea nicio problemă cu nicio companie aeriană dar, șanse mari, vei avea și beneficii extra. Pe lângă zâmbetele emoționante ale oamenilor din jur și câte un ocazional mângâiat de burtică alături de „e fetiță sau băiat?”. Ce recomand este să nu răspunzi „sunt bocanci cu șosete și chiloți și vreo 3 pungi de chipsuri”.
Acum, trăgând linie sub ideile de mai sus, eu nu zic că toate astea-s etice. Nu zic că nu e posibil să fie persoane care să își fi dat ochii peste cap de câteva ori până acum de tipul „Doamne, eu nu aș face așa ceva niciodată!”. No, eu da, am tot făcut și oi mai tot face. Dacă ți se potrivește și ție măcar un lucru de aici, mă bucur! Dacă nu, sper, măcar, că un zâmbet am reușit să îți răpesc când ai citit rândurile de mai sus. Altfel, sunt perfect conștientă de cum funcționează universul – what goes around comes around. Dacă o dată, de 2 ori, de 5 ori, ulciorul nu va mai merge la apă și voi plăti extra bagaj, în loc să fiu tristă pentru întâmplarea aia, îmi voi aminti să fiu recunoscătoare pentru toate celelalte zeci, poate sute de dăți, în care a mers.
Dragă călător practic,
Un bagaj mai mic nu înseamnă doar mai puțini bani cheltuiți. Un bagaj mai mic înseamnă libertate, lejeritate, mai puțină presiune, stres și griji. Cu cât bagajul e mai mic, cu atât inima e mai mare. Pentru că are loc să respire. Sunt curioasă dacă tu ai alte metode pentru a împacheta light. Sau pentru a te face nevăzut la linia de îmbarcare cu un bagaj mai mare decât prevede legea companiilor aeriere. Te rog să ne scrii în comentarii, să ne fie de folos tuturor.
Cu drag,
Un călător cu bagaj mic și inimă mare
