Dragă călător descurcăreț,
Aș putea începe prin a spune că dragostea mea pentru călătorii a început în urmă cu 15 ani, la prima vizită în China. Dar ar fi prea puțin dacă aș spune asta. Atunci, de fapt, a început tot. Dragostea pentru lume, pentru viață, ieșirea din bula mea mică și autosuficientă, curiozitatea, dorința de a afla și de a vedea mai multe, tristețea că până atunci nu deschisesem ochii la nimic și promisiunea că o voi face de atunci înainte.
Aveam 23 de ani și primisem o bursă de studii de un an de zile la Beijing Language and Culture University, cu totul inclus, pe care am refuzat-o. 2 persoane din România primiseră această șansă, iar eu am fost una dintre ele. Și am refuzat-o (insert the biggest face palm of my life...). Studiam de un an de zile la Institutul Confucius din Sibiu, dar nu aveam habar de nimic despre lumea asta. Nu ieșisem din țară, nu zburasem, nu știam nici pe unde-s țările pe hartă. Și nici nu-mi păsa. Profesorul meu de chineză din România a reușit să mă convingă să accept măcar să merg 1 lună de zile la școala de vară de la Beijing Language and Culture University, dacă tot am refuzat bursa.
Cu greu, am acceptat. Asta mi-a schimbat viața. Am povestit pe larg în acest articol despre cum m-a schimbat călătoria în China și, mai ales, cum am învățat să călătoresc pe cont propriu, cu bani puțini, angajată full time fiind, peste tot în lume.
Despre China, despre ce am trăit acolo, despre lumea aparent similară cu a noastră și totuși ATÂT de diferită, despre cel mai puternic șoc cultural pe care l-am avut până în prezent, despre zecile de cărți pe care le-am citit despre perioada lui Mao Zedong și comunism și despre iubirea și recunoștința pe care o port acestei țări aș putea scrie romane, nu doar articole. Poate într-o zi. Acum, însă, vreau să îți povestesc cum m-am organizat pe cont propriu pentru a doua mea călătorie în China, din care m-am întors recent.
În urmă cu 15 ani am vizitat Beijingul, timp de o lună, dar mai mult de jumătate din timp am petrecut-o la școală. De asemenea, totul a fost 100% organizat de profesorii noștri, deci eu nu am interacționat direct cu nimic din ceea ce s-ar putea numi ordinea diferită a Chinei. Anul acesta am fost în Chengdu și Xi’an, scopurile mele principale fiind acelea de a vedea statuia celui mai mare Buddha din lume (Chengdu) și armata de teracotă (Xi’an). Voi povesti spre finalul articolului, în linii foarte mari și ce am vizitat și câteva aspecte legate de costuri. Dar hai să vedem cât de complicat este să organizezi o călătorie în China fără ghid, agenții și fără să cunoști limba.
Extrem de greu sau aproape deloc greu. Ce face diferența? Nevoile tale și cum te pregătești înainte de plecare. Eu sunt genul de călător care se organizează din mers. Care poate ajunge azi într-o țară complet străină și nu are cazare sau internet și știe că se va descurca foarte bine. Ei bine, oriunde în lume, dar nu în China. În China ori îți faci temele bine de acasă, ori acolo, în loc să te bucuri de experiență, te vei chinui să supraviețuiești, riscând să nu ai acces la nici cele mai basic lucruri și servicii.
Așa cum poate știi, China nu se laudă doar cu the Great Wall of China (care e minunat, btw, musai de văzut într-o viață!), ci și cu the Great Firewall of China. Asta se traduce prin faptul că în China este banat accesul la tot ce înseamnă normalitate pentru noi: orice serviciu Google, rețelele sociale, Youtube, Netflix, mail. Adică e aproape imposibil să lucrezi la distanță din China, să postezi pe rețele sociale și chiar să comunici cu cei de acasă. Sigur, internetul este bun și este Wifi mai peste tot. Păcat că asta pe tine nu te ajută la nimic.
Sistemul de plăți este, de asemenea, diferit. Pentru mine este cel mai inteligent și extraordinar sistem întâlnit în vreo țară. Dar și pentru acela trebuie să te pregătești de acasă. Limba este și ea o piedică, am întâlnit foarte puțini chinezi care vorbesc engleză dar, dacă ai mai călătorit prin lume, sigur te vei descurca, limbajul semnelor și al nevoilor este, până la urmă, universal.
Deși îmi ieșise din mână să mă pregătesc de acasă, cu câteva zile înainte am studiat intens subiectul și am primit sfaturi care m-au ajutat foarte mult de la prietena mea Anca, de la 1001 Călătorii și de la o minune de fată din comunitatea de pe Instagram care a locuit o perioadă în China și mi-a scris dacă mă poate ajuta. Și chiar a făcut-o! Cum dar din dar se face dar, sper ce prin cele de mai jos să ajut și eu, la rândul meu pe cine va avea nevoie.
Mă speria puțin obținerea vizei, indusă fiind în eroare de articolele prăpăstioase citite pe internet. Cu 15 ani în urmă nu o obținusem eu, ci școala. Nu a fost nimic complicat, ci doar consumator de timp. Și bani. Nu cred că te poți afla în situația de a aplica pentru viză și să nu o primești. Nu cred, cel puțin.
Iată ce trebuie să faci pentru a obține viza de China:
1. Identifică tipul de viză de care ai nevoie de pe site-ul ambasadei. Pentru turism vei avea nevoie de viza de tip L. Pentru cetățeni români durata maximă de ședere este de 30 de zile cu (atenție!) o singură intrare.
2. Completează formularul de viză. Alocă-ți cam 2 ore, doar mărimea de la chiloți nu ți-o cere, în rest cam tot ce îți poți imagina, de la aspecte personale la profesionale. Trimite formularul.
3. Chiar dacă ai trimis formularul on-line, trebuie să te prezinți la Ambasada Chinei din București cu următoarele documente printate: formularul, biletele de avion dus-întors (sau cu ieșire altundeva din China), cazările pe tot parcursul șederii (eu am rezervat ceva random pe Booking.com apoi am anulat) sau invitația la cineva acasă (dacă este cazul) și itinerarul detaliat pe zile (nu te va verifică nimeni dacă îl respecți) și pașaportul. Deși on-line ți se spune că fotografiile tip buletin încărcate sunt suficiente, este necesar să mergi cu ele fizic, dacă nu, ți se va cere să faci acolo altele – 40 lei pentru 2 fotografii făcute cu telefonul.
4. Se achită o taxă de viză și, dacă dorești să primești pașaportul prin curier se adaugă extra 100 RON. În total eu am plătit 518 RON plus transportul și am primit pașaportul în mai puțin de o săptămână. Alternativ, se poate plăti o taxă de urgență și vei primi viza a doua zi.
Nu am avut nicio problemă nici cu obținerea ei și nici la intrare în țară. Mă așteptam la o experiență complicată și riscantă, similară cu cea a intrării în Mexic, dar nu a fost deloc așa. Singurul lucru care mi s-a atras atenția că ar putea pune probleme mari, chiar refuzul vizei sau al intrării în țară este să ai în pașaport o viză de Turcia.
Foarte, dar foarte important, dacă dorești să ai acces la aplicațiile interzise. Multe VPNuri sunt depistate în China și banate. Ce a funcționat ieri cuiva, mâine poate să nu funcționeze altcuiva. Și am testat asta pe propria piele. Am citit și răs-citit, am pus întrebări și, într-un final, am instalat 3 VPN-uri, atât pe telefon, cât și pe laptop, cu gândul să îmi cumpăr un SIM când ajung în China. 1 VPN cu plată – Nord VPN și 2 fără plată – Proton VPN și Hide.me VPN. Pe acesta din urmă chiar l-am trecut la varianta cu plată, ulterior, în speranța că va funcționa.
Pentru mine a fost un fail total. Nu a mers niciunul. Pe telefon, în primele zile, a mers puțin de tot Hide-ul, cât mai primeam câte un mesaj pe Whatsapp sau o notificare pe Instagram și, uneori, rar și greu se trimitea și răspunsul meu. Pe laptop nu a mers absolut nimic, deci nu am putut lucra nici măcar o zi. Toate cele 3 VPNuri mi-au fost recomandate de persoane care le folosiseră recent și au funcționat. Indiferent ce VPN vei alege (și recomand să alegi mai multe), asigură-te că le-ai instalat de acasă și că totul este (teoretic..) funcțional dinainte să pui piciorul în China.
Pentru a fi sigură că am transmis mesajul corect – nu ai nevoie de VPN ca să ai acces la internet, te poți conecta la orice WIFI și fără VPN. Însă, te asigur, nu vei avea ce face cu internetul ăla. Nimic din ce folosești tu zi de zi nu poate fi accesat fără VPN. Așa cum spălatul pe dinți dimineața nu mai e un act conștient ci o rutină, la fel vei putea realiza în China, dacă nu ai VPN funcțional, câte acțiuni și aplicații îți sunt, de fapt, rutină. Și te vei uita pierdut în jur, la o lume în care nu mai știi ce să faci fără Whatsapp, Youtube și Mail. :))
Salvarea pentru mine a fost eSIM-ul de Airalo. Aveam un sentiment de teamă că nu va funcționa niciun VPN, că de asta mai auzisem, dar să nu funcționeze Airalo nu mai auzisem. Airalo este un eSIM cu VPN incorporat din Singapore care și-a făcut treaba onorabil. A dat și el destule failuri dar, în mare parte a funcționat. Deși am ales pachetul cel mai mare, 20 GB pentru 50 USD, am fost nevoită să fac top-up. Eu am postat mult pe Social Media și am permis accesul Google Photos să îmi facă back-up la poze, doar acțiunea aceasta din urmă folosind aproape 10 GB. Ce vreau să spun este că altfel, 20 GB ar fi fost arhi-suficienți în cele 17 zile petrecute în China.
eSIM-ul acesta a fost într-adevăr, o salvare, însă, sunt multe locuri în care pentru a face diverse lucruri trebuie să ai neapărat un SIM local. Așadar, recomand să cumperi și un SIM local din aeroport. Ca idee, nici la WIFI-ul din aeroport nu te poți conecta dacă nu îți poate verifica identitatea cu ajutorul unui sms pe număr local. Nu este singura situație în care un SIM va ajuta, deci recomand să le ai pe ambele.
Pe cât de complicată este China din anumite puncte de vedere, pe atât de simplă este din altele. Iar ceea ce simplifică teribil totul în China este magica aplicație Alipay. Alipay este bun la toate – poți face plăți absolut (dar absolut!) oriunde, prin Alipay îți iei cazare, rezervi transport, chemi taxi, intrări la obiective turistice, comanzi food delivery, citești articole despre diverse destinații, Alipay has it all.
Nu am folosit niciun ban cash și nici nu aș fi avut unde. Și pe munte, la aproape 3000 de metri, doamnele care vindeau mere și nuci avea Alipay. Tot ce trebuie să faci este să atașezi un card aplicației iar plățile se fac instant. Eu am atașat Revolutul, nu am avut comisioane (au fost câteva, puține, situații în care a fost un comision foarte mic) iar conversia a fost la cursul BNR. Genial! Cu Alipay fie scanezi tu un cod și introduci suma necesară, fie ție ți se scanează codul tău personal și se ia direct suma. Este cea mai smart și intuitivă și ajutătorare aplicație pe care am folosit-o în viața mea.
Veți râde, dar inclusiv cerșetorii (ăia foarte puțini) cerșesc cu Alipay. Ei nu îți întind mâna, ci îți întind codul QR. Asta da evoluție!
Wechat este Whatsapp-ul lor, foarte asemănător cu al nostru din multe puncte de vedere și pe care e ideal să îl ai instalat dacă ești împreună cu cineva, deoarece nu ai nevoie de VPN pentru a comunica. Este puțin mai greu să îl instalezi, în sensul că, pentru a avea acces la el, orice nou utilizator trebuie să fie aprobat în sistem de un utilizator existent care îndeplinește numeroase condiții, precum are Wechat de minim 6 luni, nu a aprobat alt utilizator în ultima lună, a făcut nu știu ce plăți etc. Deci, practic, ai nevoie de un chinez ajutător. Wechat poate fi folosit și pentru plăți, ca și Alipay. Majoritatea comercianților au ambele coduri, și de Wechat și de Alipay. Eu nu am putut folosi Wechatul la plăți deoarece nu primeam sms de confirmare, indiferent câte carduri încercam. În orice caz, Alipay este suficient pentru asta.
Didi este Uberul de China și este absolut incredibil de ieftin. Am mers niște distanțe de zeci, spre 100 de km cu câte 50-70 RON. Tot prin Alipay se face plata și la Uber. Este safe, a venit foarte rapid de fiecare dată și nu am avut nicio problemă. La început credeam că îl voi folosi în caz de forță majoră, dar, într-un final, am mers de foarte multe ori cu el. Se poate lua și taxi, care este puțin mai scump, dar tot accesibil.
Amaps este Google Maps-ul lor. E foarte mișto, e smart, îți spune ce mijlace de transport să iei, cum să combini, cât costă, când aștepți autobuzul îți arată inclusiv unde este pe traseu însă este doar în chineză. E puțin mai complicat să te descurci cu el, mai ales dacă ești o persoană incapabilă să se orienteze, așa ca mine. Dacă ai VPN bun (sau Airalo) merge și Google Maps însă nu îți arată distanțele cu acuratețe deloc, mai mult te încurcă. Destul de bun a fost iMaps, harta de pe IOS, însă și acesta dădea rateuri. Pentru un double check eu mi-am pus punctele de interes și pe harta offline de la maps.me și a fost cât de cât ok. Când nu eram sigură, puneam întrebări extra la hotel sau mai explicau oamenii pe care îi întâlneam. Dacă ești o persoană care se orientează în spațiu ceva mai decent decât mine (eu sunt un haos) sigur va fi în regulă. Infrastructura este foarte bine pusă la punct și lucrurile sunt, în general, intuitive.
Deși mi-am instalat câteva aplicații de traduceri, nu le-am folosit mai deloc. Era destul de complicat, deoarece eu scriam un cuvânt, iar aplicația dădea 20 de variante. Chineza este o limbă tonală, astfel că multe cuvinte au 5 înțelesuri bazate pe tonuri diferite (unul dintre motivele pentru care eu nu am putut învăța deloc chineză și am migrat spre japoneză, unde nu trebuie să ai ureche muzicală pentru a înțelege cuvinte...). În mare parte a timpului ne-am descurcat cu un traducător vocal, oricum și ei aveau asta pe telefon, deci comunicarea s-a simplificat foarte foarte mult.
Dacă pleci de acasă cu aplicațiile de mai sus instalate, deja ai rezolvat 80% dintre problemele pe care le-ai putea întâmpina în călătoria pe cont propriu în China.
Aproape intruziv de safe, aș putea spune. Glumesc, însă anumite persoane ar putea fi intimidate de controalele constante care se fac în China. Este FOARTE important să porți mereu pașaportul cu tine. Ai nevoie de el în locuri bănuite și nebănuite. Sau, ți se poate cere, pur și simplu, să te legitimezi pe stradă. Am avut bilete on-line cumpărate prin Alipay la aproape orice (intrări, muzee, trenuri), dar nicăieri nu îți cerea biletul fizic sau on-line ci pașaportul. Peste peste tot. Nu se poate achiziționa niciun bilet generic, ci doar cu număr valid de pașaport.
Sunt camere de luat vederi peste tot. Cred că îți poți lăsa geanta, telefonul, orice, oriunde și când te întorci sunt neatinse. Nu m-am simțit în pericol niciodată. Așa cum ai control la aeroport ai și la metrou și la gară și la unele obiective turistice. La majoritatea, de fapt, cel puțin la cele foarte turistice. Ți se verifică tot ce ai prin bagaje. Fiecare sticlă de lichid este pusă într-un tester. Dacă intri pe poarta de security check cu o băutură în mână se verifică dacă nu este alcool.
La un check mi-au luat tubul de fixativ, că este riscant să urc cu el în tren (whaaat?!), la altul bateria externă, care era puțin lovită și au zis că e risc să explodeze, iar la altul un tub de șampon de la Clear (cumpărat chiar de la ei), că stătuse îndesat tare în bagaj, se aplatizase și le părea lor că o să curgă. Le-am explicat că nu curge și dacă curge, hainele mele din troller se murdăresc. Nu, și nu (oricum, nu au cedat la nimic, niciodată, când vine vorba de controale) și mi-au zis că am 2 șampoane să îl folosesc pe celălalt. Al doilea era de bărbați, cumpărat cadou pentru bunul meu prieten de acasă, care avea grijă de Joy și care și el e fan Clear. Na, cu traducătorul explică-le că nu e același lucru ca o femeie să folosească șampon de bărbați și invers, timp în care ei spuneau „yes, yes, no, no, yes, no șampu, yes șampu”. Cu șamponul albastru într-o mână lângă capul lu' nenea de la securitate și cu cel alb lângă capul meu și cu traducătorul pe genunchi, dă-i: „Nu e bine să folosesc eu cel albastru, scalpul bărbatului e diferit, voi sunteți predispuși la mătreață, eu trebuie să îl folosesc pe cel alb, îmi cade părul, sunt vopsită, am păr uscat, stric mai rău părul, ce-mi faceți?!” Vezi de treabă. Și-au mai cerut scuze de câteva ori și dus a fost șamponul meu.
Cum Clear este de imediat un an partenerul meu de călătorii care m-a învățat să fac față provocărilor, m-am descurcat și de astă dată.
Sunt foarte scrupuloși cu absolut fiecare lucru, nimic nu pare făcut de mântuială și nu acceptă excepții. La un moment dat poate deveni enervant dar, din punctul meu de vedere, avantajele sunt infinit mai multe decât dezavantajele. Pentru tine, ca turist, desigur.
China are o înțelegere în plină desfășurare cu Ungaria, așadar poți găsi bilete de avion la prețuri incredibil de ieftine din Budapesta spre diverse orașe ale Chinei și împrejurimi. Eu am luat biletul de avion cu puțin timp înainte și încă nu îmi vine să cred cât a costat – 370 Eur dus-întors, cu mese și băuturi all inclusive. Cazările au prețuri foarte bune și ele și, de asemenea, transportul. Ce a tras mai mult la costurile de transport nu a fost, culmea, Didi-ul, ci trenurile de mare viteză. Pe segmentele alese de mine, prețul unui tren de mare viteză a fost cam 50 USD, preț extrem de mic pentru ce oferă. Recomand cel puțin o astfel de experiență. Alternativa sunt trenurile normale care, desigur, fac mult mai mult.
Dacă avionul, cazarea și transportul au fost cât se poate de accesibile, ce am simțit eu că mi-a afectat bugetul au fost intrările. Peste tot am plătit intrare și după fiecare intrare mai veneau niște alte plăți pe servicii opționale care, de fapt, nu erau opționale deloc. Prețurile nu erau mari, însă vizitând câte ceva în fiecare zi, s-au adunat. Și aceste costuri sunt justificabile, în sensul în care peste tot este extrem de curat și foarte bine organizat. E destul de intimidant să ajungi undeva cu jumătate de oră înainte de deschidere și să mai vezi 3000 de chinezi în fața. Dar, imediat după deschidere, lucrurile se fluidizează și timpii de așteptare devin mult mai mici decât ți-ai fi imaginat.
Cu mențiunea de bun simț că suntem oameni diferiți, că avem nevoi și plăceri diferite și, implicit, luăm decizii diferite, las mai jos cheltuielile mele, pentru a vă face o idee cât ar costa o astfel de excursie pe cont propriu. Menționez că excursia a fost una de buget mic spre mediu.
- Bilet avion Budapesta-Shenzen-Chengdu și retur: 1895 RON
- Bilet avion Brasov-Budapesta și retur (cu un bagaj de 10 kg): 338 RON
- Viză + taxe: 578 RON
- Cazare 17 nopți (inclusiv 2 în Budapesta): 1600 RON
- Transport intern + intrări la obiective: 1500 RON
- Internet (inclus și Roaming de România): 368 RON
- Alte cheltuieli (mese, suveniruri, cumpărături): 1912 RON
Un total de 8221 RON.
Pe mine mereu mă ajută mediile pe zi, deci, dacă excludem avionul și taxele de viză, o medie pe zi este de 284 RON. Sigur, se poate face și mai ieftin, se poate face și mai luxury. Recunosc, după ce am tras linie, suma rezultată a fost simțitor mai mare decât bugetul planificat de mine.
Deoarece nu am în plan în viitorul apropiat să scriu un articol detaliat despre destinațiile vizitate, voi lăsa, totuși, mai jos, itinerarul meu în linii mari, să vă servească drept punct de pornire. Desigur, dacă aveți întrebări, îmi puteți scrie oricând. Cele 2 puncte de interes pentru mine în această călătorie au fost Chengdu și Xi’an, deci mi-am organizat activitățile în jurul lor. Între ele am luat tren de viteză. La obiectivele turistice am ajuns, după caz, cu tren, autobuz, metrou sau taxi (Didi). Indiferent cât de aproape ți se pare că ești de punctul tău de interes, în China nu ești aproape de nimic, de fapt. :))
CHENGDU
Orașul Chengdu, în sine, mi-a plăcut tare mult. Este o metropolă imensă plină de zgârie-nori, cu 14 milioane de locuitori, foarte vibrantă zi și noapte. Am petrecut câteva bucăți de zile și seri acolo și, sincer, mi-ar fi plăcut să am mai mult timp. Mi-a amintit puțin de Beijing dar, recunosc, nu mi-a plăcut chiar atât de mult precum Beijingul.
Scopul meu principal a fost să ajung Leshan Giant Buddha, cea mai mare statuie a lui Budha sculptată în Muntele Lingyun. Statuia are 71 de metri înălțime (doar urecehea are 7!!), iar construcția ei a durat 90 de ani. Din pacate, fix în timpul vizitei meie, scara principală de acces, pe care poți coborî de la capul lui Buddha până la picioare era în reconstrucție, așa că am luat și o excursie cu barca, pentru a-l vedea mai bine. Deși mult mai puțin turistic (din păcate), în zonă este și un sit care include, printre altele, cele mai mari peșteri buddhiste din lume. Absolut extraordinară experiența aceasta, mi-a plăcut chiar mai mult decât vizita la Buddha.
Muntele Emei, unul dintre cei 4 munți buddhiști sfinți ai Chinei și cel mai înalt (3.099 metri), a fost o altă destinație mult dorită. Am petrecut o noapte la un hotel pe vârf, în speranța că se va vedea răsăritul a doua zi de pe Golden Summit însă, din păcate, a plouat toată noaptea. Mi-aș fi dorit să am 3 zile acolo, nu doar 2. Recomand să documentezi bine această ascensiune desorece este lungă și complexă. Dacă dorești să faci traseul dus-întors pe jos ai nevoie de minim vreo 4 zile și alea foarte susținute. Și picioare zdravene, deoarece întreg traseul este cu trepte foarte abrupte. Eu am făcut o combinație de autobuze, telecabine și mers pe jos. Drumul este minunat, cu numeroase temple buddhiste.
Muntele Qingcheng, considerat a fi locul în care a luat naștere religia taoistă a fost o foarte frumoasă surpriză, mi-a plăcut la nebunie ascensiunea pe el și am privit fermecată la toate templele și pagodele de pe traseu. Și această ascensiune trebuie documentată bine, deoarece muntele are 2 fețe, una cu temple, una cu cascade. Și aici se pot face diverse combinații cu telecabine și funiculare și, de asemenea, traseul este un urcuș continuu pe trepte abrupte. Dar merită din plin!
Chengdu Research of Giant Panda este cel mai mare centru din lume de protecție și conservare a urșilor panda. A fost o experiență adorabilă, dar și obositoare. Dacă în majoritate articolelor am citit că jumătate de zi este suficientă pentru vizită, eu recomand o zi întreagă. Spațiul este enorm și sunt și alte activități de făcut. De evitat zilele calde, în care majoritatea urșilor sunt duși în interior, la răcoare. Am avut noroc că în ziua aceea a plouat dimineață și s-a răcorit, astfel că am văzut mulți ursuleți. Cei care veneau la prânz, din păcate, aveau ocazia să îi vadă după geamuri mari de sticlă, lucru care mie mi-a dat o stare tare proastă, m-a dus cu gândul la ceva chiar mai neplăcut decât o grădină zoologică... Ah, da, și am văzut și panda roșii, habar nu aveam că există așa ceva, m-am super îndrăgostit de ei!
Face-changing Opera din Chengdu a fost genială, nu pot să o recomand suficient! Altfel, parcurile din Chengdu, templele, viața de noapte din jurul faimosului Pod Anshun, tot ce am văzut și făcut în Chengdu mi-a plăcut și recomand cu bucurie. Scena de street-food este, de asemenea, una extrem de ofertantă în Chengdu, mi s-a părut chiar mai wow decât cea din Beijing. Dacă este un lucru care să îmi displăcut (dar mi-a displăcut cât pentru 10 cumulate...) acela este timpul petrecut în vechiul oraș Huanglongxi, transformat într-un bâlci incredibil. Un oraș de magazine și tarabe, 100% magazine și tarabe. Oribil. Altfel, Chengdu este minunat!
XI’AN
Al doilea oraș nucleu, Xi’An a fost cu totul diferit de Chengdu. Când am coborât din tren am avut senzația că am ajuns în altă lume, nu în alt oraș. Printre altele, Xi’An este cunoscut pentru pasiunea fetelor de a se îmbrăca în costume tradiționale și de face sesiuni foto complexe în fața a diferite obiective din oraș. Mă așteptam să văd câteva zeci, dar nu sute și sute zilnic. E un spectacol zi și noapte orașul ăsta. Le vezi peste tot. Îmbrăcate așa frumos, machiate, cu peruci și cu sacoșica după ele, pe la metrou, la McDonalds, prin parcuri, peste peste tot. Nu se uită ciudat la nimeni și nimeni nu se uită ciudat la ele. Eu jur că nu m-am plictisit să le privesc!
Ca și în Chengdu, a fost o plăcere să petrec mai multe seri în Xi’An, un orășel cumva mai rural, mai așezat. A nu se înțelege că nu era extraordinar de populat, ci așezat într-un alt fel. Zidurile cetății din Xi’An sunt cele mai mari, mai vechi și mai bine preservate astfel de ziduri din China. Se poate face o plimbare pe ele (multă lume alege bicicleta, un tur complet pe ziduri are 14 km) și se pot vizita pagodele și templele din oraș.
Armata de teracotă. Scopul vizitei mele în Xi’an a fost să văd faimoasa armată de teracotă, obiectiv care fusese închis pentru restaurare cu 15 ani în urmă. Ei, dacă la celelalte obiective era multă lume, aici era omor de-a dreptul. O priveliște impresionantă, care îți cam zburlește părul pe tine. Săli imense, plini de soldați de teracotă. În jur de 8.000 de soldați de teracotă au fost descoperiți sub pământ dintre care, până în prezent, sunt expuși în jur de 2.000. Alături de ei, 670 de cai, 130 de calești și 40.000 de arme. Au fost construiți de 720.000 de oameni (!), în decurs de 90 de ani, pe o suprafață de 98 km pătrați și stau sub pământ de peste 2.000 de ani, din perioada regelui Qin Shi Huang al cărui mormânt se presupune că îl păzesc. Ah, și se spune că cei care au lucrat la acest colosal mormânt subteran erau, apoi, uciși. Impresionant din toate punctele de vedere.
Muntele South Wutai. Un alt motiv important pentru care doream să ajung în Xi’An era să urc pe Huashan, (vorba vine) cel mai periculos munte din lume. Periculos sau nu, traseul (pe care nu doream să îl fac cu telecabina, evident) era foarte susținut, iar hernia mea de disc și șoldul dislocat au început să dea semne de panică deja de câteva zile. Oboseala, zilele foarte active, diferența de fus orar, toate își spuneau cuvântul. În mod normal aș fi forțat, dar durerile ajunseseră să fie insuportabile așa că am decis să fac un traseu mai ușor, pe Muntele South Wutai. A fost cel mai ușurel traseu dintre cele făcute în China, relaxant (tot cu mii de scări și ăsta, desigur...) dar cu priveliști minunate.
În principiu, timpul petrecut acum în Chengdu și Xi’An și cel petrecut cu 15 ani în urmă în Beijing m-au dus cam la aceeași concluzie – indiferent ce alegi să faci, va fi bine. China e imensă, e turistică, e ofertantă, vorba ceea e o chinezărie, are de toate pentru toată lumea! (cu mențiunea că eu nu folosesc cuvântul „chinezărie” în sens peiorativ).
Dragă călător descurcăreț,
China este o destinație deosebită. Atipică. Intimidantă. Dar accesibilă (și) pe cont propriu dacă te documentezi de acasă și îți raportezi așteptările la realitatea de acolo, nu la realitatea ta. Că pregătirea temeinică de acasă te va ajuta să introduci puțin din realitatea ta în realitatea de acolo, asta da, se poate, dar tu tot într-o altfel de lume îți vei petrece vacanța/ concediul. Vorba ceea, „Dacă mergi într-o țară străină și te aștepți să dormi ca acasă, să mănânci ce mănânci acasă, să cunoști oameni ca cei de acasă, nu mai bine stai tu acasă?”. Iar China este exemplul ideal pentru acest lucru. Mi-e dragă țara asta pe cât de tare mă doare istoria lor, dar și prezentul, care pare că repetă istoria, într-o manieră mai digitalizată. Dar tu, turistul, călătorul, vei întâlni oameni buni, dornici să te ajute, calzi, receptivi și o fluență extrem de mare în parcursul tău. Eu sunt aici să te ajut, dacă dorești să te organizezi pe cont propriu și ai întrebări.
Cu drag,
Un (alt) călător descurcăreț
