Dragă meteosensibilule,
Dacă te regăsești și tu în apelativul acesta cum foarte bine o fac și eu, înseamnă că îți alegi timing-ul călătoriilor cât de bine posibil, ca să eviți să fii morocănos și mofluz când ajungi la destinație. Recunosc, vremea mă face incredibil de subiectivă. O rază de soare mă orbește suficient de tare cât să mi se pară totul minunat în jur, iar o ploaie mă murează suficient de tare cât să nu mai îmi pese cât de minunat este totul în jur. În plus, nu sunt deloc un om al nopții, când se lasă înserarea mă simt ca un papagal căruia i se pune ștergarul pe colivie și aia e, vorbim mâine.
Plec mereu cu realitatea asta în gând când plănuiesc o călătorie și aleg locuri însorite, cu zi cât mai lungă. Astăzi vreau să îți povestesc despre o excepție, o excepție de oraș din care abia ce am revenit și care m-a cucerit iremediabil cu toată meteosensibilitatea mea, pe ale cărui străduțe m-am plimbat în neștire cu ochii mari și gura căscată indiferent cât de frig, umed, lipsit de soare și lumină a fost, un oraș care e un incredibil muzeu în aer liber, colorat, vibrant, ofertant.
Stockholm este, fără doar și poate, un oraș altfel, un motiv suficient de bun să îi dedic un articol haihui altfel.
Nu știam mai nimic despre Stockholm, astfel că am plecat fără prea mari așteptări. Știam ce era relevant pentru mine, anume că luna noiembrie nu este recomandată pentru vizită, este frig, ploios și la ora 15 beznă. Aveam nevoie de câteva zile cu mine, deci alegerea destinației nu a contat foarte mult, îmi imaginam că voi petrece destul de mult timp citind, în vreo cafenea.
Mi-am imaginat greșit. Iată câteva lucruri interesante pe care le-am aflat, cu fascinație, despre Stockholm în timpul călătoriei mele:
Cam impresionant, nu-i așa?!
- Fiecare rază de soare avea reflexii de Golden Hour – am prins puține momente însorite dar, indiferent de oră, aveau intensitatea puternic aurie a soarelui înainte de apus. Minunat!
- Arhitectura este absolut superbă pe fiecare străduță de pe fiecare insulă și variază între 2 extreme tare dragi mie – stilul gotic, impunător și elegant al Scoției și stilul ludic, colorat, ca de turtă dulce al Poloniei
- Dacă nu stai prea bine cu orientarea, posibil să ai niște dificultăți. Eu am avut – atât de multe poduri, atât de mult rețele interconectate, drumuri exclusiv pentru pietoni, altele exclusiv pentru biciclete, altele exclusiv pentru mașini (fără trotuare, în centru), treceri subterane, încât nu o dată m-am încurcat în ele.
- Incredibil de mulți alergători, la toate orele, în toate zonele, de toate vârstele; m-am gândit că or alerga și de frig :))
- Aproape toate semafoarele sunt acționate manual de pietoni, iar șoferii foarte politicoși
- Nu doar că se poate plăti oriunde cu cardul (inclusiv la toaleta din biblioteca națională), dar în multe locuri nu se mai poate plăti cash (chiar și la unele restaurante)
- Așa frumos și natural îți zâmbesc oamenii pe stradă!
- Puține supermarketuri vând alcool și acela cu o tărie maximă de 3.4%
- Prețurile nu sunt astronomic de mari, așa cum citisem; nu sunt mai mari decât în Paris, spre exemplu, loc în care chiar nu pot justifica asta
- Peste tot sunt niște magazinașe care se numesc Pressbyran. Mană cerească pentru buget. Un wurst delicios și o cola la 4 euro. Sau + o cafea la 5. Biblia dimineților mele.
- Am găsit în Stockholm un sentiment de liniște nou mie – să știu că pot merge în absolut orice direcție și că nu voi face mai mult de 50 de pași fără să văd ceva minunat. Pe cuvânt de contează dacă ai sau nu vreun plan în orașul ăsta care e un veritabil muzeu colorat în aer liber.
- Sentimentul de libertate totală, după un an jumătate de condiționări – fără mască indiferent de spațiu, fără restricții de niciun fel, fără certificat verde, fără dezbinări între oameni. Fără lockdown în trecut. Localnicii nu au fost constrânși în vreun fel să se vaccineze, sunt suficient de inteligenți și ancorați în realitate și știință să o facă de bună voie.
Cred că pe timpul verii poți petrece cel puțin o săptămână în Stockholm fără riscul de a te plictisi, chiar dacă ziua este foarte lungă (sau parte din noapte este albă). În noiembrie lucrurile sunt destul de diferite, și asta deoarece aproape toate cursele maritime sunt sistate pe perioada sezonului rece, deci nu poți profita de nenumăratele variante din arhipelag. Totuși, cel puțin 4 zile cu siguranță ai ce face, chiar mai mult dacă ești împătimit al muzeelor (ceea ce nu este cazul meu).
Am plecat cu un plan destul de bine stabilit de acasă, pe care l-am abandonat rapid și asta deoarece atât de tare m-a cuprins fascinația orașului din prima zi, încât m-am lăsat dusă încotro m-au tras ochii și simțurile. Și cred că a fost perfect așa. Iată cum am împărțit eu, în cele din urmă, cele 3 zile pline pe care le-am avut în Stockholm:
Am pornit din centrul orașului, chiar la timp să prind un răsărit superb și m-am plimbat fără țintă o zi întreagă de pe o insulă pe alta, preț de vreo 40.000 pași. Deși în perioada aceasta sunt foarte puține ore de lumină, totuși orașul s-a dezmorțit greu, am hoinărit mult timp singură pe străzi. De abia așteptam să întâlnesc faimoasele căsuțe colorate, dar mi-am dat seama, rapid, că majoritatea arhitecturii este astfel, o adevărată desfătare pentru ochi!
Insulele din jurul insulei principale, Gamla Stan, au un specific aparte din punct de vedere al activităților, deci, în funcție de preferințe, se poate petrece mai mult timp pe una anume. Las mai jos o hartă cu specificul insulelor. M-am plimbat pe străzi, prin păduri, prin parcuri, pe marginea apei, pe poduri și pe sub poduri și am intrat în diverse curți cu porțile deschise.
Înainte de apus (adică pe la ora 14 :)) ), după 7 ore de mers continuu, m-am îndreptat către Biblioteca Națională, una dintre cele mai frumoase biblioteci din Europa. Spre dezamăgirea mea, era în proces de recondiționare, deci nu am putut vedea nimic. Dezamăgită de faptul că parcursesem un drum lung până la ea, am început să mă plimb prin împrejurimi și, cum toate lucrurile se întâmplă cu un scop, m-am nimerit pe vârful unui deal, taman la apus, un apus minunat, singurul văzut în Stockholm și singurul trăit înainte de ora 15.
Am petrecut apoi câteva ore bune în bucket list-ul meu worldwide, Hard Rock Cafe, în compania unei chelnerițe din Constanța, căsătorită cu un suedez și a șefului de sală, suedez abandonat la naștere și adoptat de o româncă măritată cu un ungur din Budapesta. O zi pentru care sunt extrem de recunoscătoare!
Cu toată fascinația mea indiferent de ce întâlneam, pe Insula Djugarden chiar mi-a părut rău că ziua este atât de scurtă. Insula este un rai al muzeelor și al distracției și este ocupată, în cea mai mare parte, de zonă verde – parcuri și păduri. Arhitectura din Djugarden a fost total diferită față de cea de pe celelalte insule. Pe alocuri mai rurală sau cum îmi imaginam eu Scandinavia, pe de alta mai opulentă. Un deliciu, ambele.
Am rătăcit cu orele prin Skansen, primul muzeu în aer liber din lume. Un fel de muzeul satului, cu case aduse din toate colțurile Suediei și cu foarte foarte multe locuri amenajate pentru copii, cu o grădină zoologică, acvarii și atracții diverse. Cred că poți petrece lejer o zi aici. O zi caldă, vreau să zic. În Djugarden am băut cel mai mic pahar de vin fiert care cred că e cu putință să existe. Și liliputanii au pahare mai mari. Totuși, a fost foarte bun.
De departe cea mai mare surpriză a zilei dar și a călătoriei a fost Muzeul Vasa. Rar spre niciodată mi se întâmplă să merg undeva unde doar pentru că se merge. Am făcut cea mai bună excepție din viața mea. Muzeul Vasa, cel mai faimos muzeu scandinav e un mindfuck total! 17 Euro să văd o barcă scufundată și găsită după 333 de ani, mi-am zis? Să mergi până în Stockholm numai pentru asta și merită!
Nu cred că e om normal care să nu aibă pielea de găină și ochii în lacrimi prin Muzeul Vasa. Și acum, când rememorez, le am. Fără cuvinte. Un must see de excepție! Muzeul este construit în jurul Navei Vasa, o navă opulentă, înaltă de 18 metri, decorată cu câteva zeci de mii de statui, care s-a scufundat la prima ieșire în larg și care a fost găsită după 333 de ani. Scoasă la suprafață, a fost recondiționată asemeni unui puzzle uriaș, posibil cel mai mare puzzle din lume, iar acum este fidelă realității în proporție de 98%.
Tot muzeul este o poveste, dispusă pe 7 etaje, astfel încât să poți vedea nava din diverse unghiuri. Eu care intru o dată la câțiva ani într-un muzeu și trec prin el să ies cât mai repede, în Vasa am stat, am citit, m-am uitat la filmulețe, m-am jucat cu display-urile interactive, am ascultat audio-guide-uri, și nu mă mai dădeam plecată.
Cred că sunt câteva lucruri și locuri pe lumea asta care au puterea să transforme orice om, indiferent de specificul lui. Pun Muzeul Vasa pe lista scurtă. Dacă voi reveni de 10 ori în Stockholm, de 10 ori voi merge la Muzeul Vasa. Ar mai fi multe altele de spus despre Insula Djugarden, dar după ce vorbești despre Vasa, parcă nimic altceva nu mai merită adăugat.
Insula Vaxholm este una dintre foarte puținele care mai este accesibilă cu vaporul în sezonul rece și una dintre cele mai apropiate de Stockholm, dintre cele 30.000 care alcătuiesc arhipelagul. În plus, insula este considerată a fi capitala arhipelagului.
Am petrecut o ultimă zi cutreierându-i străduțele și admirând cu nesaț superbul orășel pescăresc înconjurat de apă. Am ales să merg până pe insulă cu vaporul și să revin cu autobuzul, fiecare drum durând aproximativ o oră. Am parcurs toată insula la pas, m-am plimbat pe plaje și pe un traseu de hiking. Am găsit un mic altar dedicat lui Moș Crăciun pe un buștean plin cu mușchi. Am furat și savurat niște mere dintr-un pom și m-am felicitat pentru căciula și mănușile luate de la chinezii din Brașov, îmblănite pe interior și mai ieftine decât o bere în Suedia, care mi-au îmblânzit ziua. Am zâmbit înapoi oamenilor pe stradă.
Am intrat într-un restaurant/ dugheană Chino-Japo-Thailandeză care servea prânzul la 10.30. Mi se pare firesc, când soarele apune la 14.30. Am mâncat până n-am mai putut și apoi am luat la pachet și am mai putut mai târziu, undeva pe o banc. A început să brumeze ușor înainte să pornesc spre Stockholm. Deși frig, nu plouase în nicio zi. Se vede treaba că vremea avusese răbdare cu mine. Seara târziu, când am urcat în shuttle-ul care m-a dus la aeroport, a început să plouă tare. Am fost și sunt recunoscătoare.
Deși este considerată a fi una dintre cele mai scumpe destinații din Europa, nu este imposibil de realizat un citybreak pe buget. Iată mai jos cheltuielile mele pentru 3 zile jumătate, alături de o serie de mențiuni:
- Zbor Wizzair: 42 Eur – nu este greu deloc să găsești un astfel de preț în extra-sezon și chiar și în sezon, asta pentru că zborul este pe aeroportul Skavsta, aflat la peste 100 km de Stockholm. (acesta este prețul plătit de mine în noiembrie 2021 dar am găsit prețuri similare acum, în momentul redactării acestui articol, noiembrie 2024, pentru lunile decembrie și ianuarie, anume aproximativ 50 Eur dus-întors din București, tot cu Wizzair și cu Wizz discount club)
- Shuttle retur: 40 Eur – este cea mai accesibilă variantă, operată de autobuzele Flygbussarna, care sunt sincronizate cu orarele de zbor. Drumul durează cam o oră jumătate, iar biletele se pot achiziționa on-line.
- Cazare: 102 Eur/ 3 nopți – unul dintre avantajele extra sezonului este acela că multe cazări devin mai accesibile. Eu am stat 3 nopți pe o barcă pe Marea Baltică, la un preț mai mic decât un hostel. În prezent, costul pentru 3 nopți pe aceeași barcă pe care am stat eu este de 106 Eur. Am făcut câteva simulări pentru început de decembrie. Locația este aceasta.
- Obiective: 43 Eur – 17 Eur Muzeul Skansen, 16 Eur Muzeul Vasa și 10 Eur vaporul până pe Vaxholm. Dacă ai în plan să vizitezi mai multe obiective indoor/ muzee, aruncă un ochi pe Stockholm Pass, însă fii atent la detalii precum perioadele din an în care anumite servicii lipsesc. Îl găsești aici.
- Alte cheltuieli: 120 Eur
Total: < 350 Eur
Nu am folosit cash în niciun loc. Moneda națională este coroana suedeză (SEK) iar conversia este de 1 Eur = 11.5 SEK. (față de 1 EUR = 10 SEK, cu 3 ani în urmă). Cele mai costisitoare lucruri mi s-au părut a fi intrările la obiective turistice și transportul (3.8 Eur un drum cu metroul).
Inițial îmi propusesem să achiziționez un Stockholm Pass pentru toate cele 3 zile (puțin peste 100 Eur), crezând, ca urmare a lecturii unor bloguri, că transportul este inclus (atât cel terestru, subteran cât și cel maritim), alături de muzeele pe care doream să le vizitez. La o documentare mai atentă, am observat că beneficiile pass-ului au suferit schimbări majore începând cu anul 2020, astfel că nu mai era inclus transportul, muzeele de interes pentru mine au fost scoase și ele (Skansen – 16 Eur, Abba – 25 Eur) plus că, din cauza perioadei, toate croazierele erau sistate. Nu ar fi fost profitabil să îl iau nici măcar pentru o zi. Recomand, totuși, să aruncați o privire în cazul în care doriți să vizitați multe muzee, însă să verificați totul pe pagina oficială și actualizată a pass-ului.
Altfel, cumpărăturile din supermarket sau o bere la un restaurant au fost comparabile cu cele din Franța sau de pe Tour du Mont Blanc, deci nu ieftine, dar nici mai scumpe decât în majoritatea țărilor. Până la urmă, când tragi linie sub un buget, totul ține de alegeri. Eu am ales să las 50 Eur în seara la Hard Rock Cafe iar a doua zi sa mananc un hot-dog cu 2 Eur. O fi bine, o fi rău, mie mi-a fost bine. 🙂
Dragă meteosensibilule,
Te înțeleg perfect când spui că nu-ți vine a merge colo sau dincolo din cauza vremii, că nu te poți bucura cu adevărat de lucruri și experiențe dacă ești murat sau înghețat și că realitatea e posacă fără o rază de soare. Totuși, tot scandinavii sunt cei care au o vorbă ca răspuns la treaba asta, anume că nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite. Și poate atitudine nepotrivită?
Mi-am imaginat cât de minunat este Stockholmul în zilele lungi și senine de vară, m-am gândit la pădurile și parcurile nesfârșite, colorate de frunzele toamnei și am putut vizualiza clădirile de turtă dulce acoperite de nea. Nu am văzut orașul într-unul dintre momentele de spectacol al naturii, ci în câteva zile obișnuite, reci și destul de posace și tot mi s-a părut o incredibilă desfătare. Nu știu dacă a fost datorită surprizei arhitecturale, datorită zâmbetelor oamenilor de pe stradă, a faptului că până atunci mai vizitasem o singură țară nordică (despre care am scris aici), a liniștii de pe barcă sau a nevoii mele de timp cu mine.
Ce știu sigur este că am revenit încărcată cu sufletul plin de recunoștință și cu ochii minții pliiini de frumos și de amintiri. Lucru pe care ți-l doresc și ție, din cât mai multe experiențe!
Cu drag,
Un meteosensibil puțin mai insensibil
