Dragă călător lumeț,
Se spune că atunci când viața îți dă lămâi, faci limonadă. Ei bine, când viața îți dă multe, dar MULTE lămâi, o idee este să le vinzi la suprapreț și să te duci în Spania, de unde cumperi alte multe, multe lămâi, dar considerabil mai ieftine și de soi mai puțin nobil și le transformi în care alegorice de carnaval. Scoți rapid investiția pentru că aduni buluc de oameni să le admire iar apoi, la final, vinzi citricele care au supraviețuit dezmățului cu un mic discount, în piața de duminică. Cam asta fac de 89 de ani oamenii întreprinzători din Menton, un mic orășel de pe Riviera Franceză, și tare bine mai fac! Plus că, în felul acesta, a luat naștere Fête du Citron, al doilea cel mai mare eveniment de pe Coasta de Azur.
Am așteptat cu mare nerăbdare să ajung în Menton. Simțeam că va fi o experiență grozavă, dar nu știam cât de grozavă! Deși călătoresc solo adesea, cumva am simțit de fiecare dată că un festival nu e chiar locul potrivit să faci asta. A fost atât de fascinant, încât nu am apucat să mă dezmeticesc și să îmi dau seama dacă a fost sau nu o idee bună. Mă gândesc că a fost.
Este o mică așezare pitorească, de nici 30.000 locuitori, supranumită Perla Rivierei Franceze. Datorită munților care flanchează orașul și care pun piedică vânturilor suflate pe timp de iarnă de măreții Alpi, Menton este cel mai călduros oraș în sezonul rece din Sudul Franței. La mijloc de februarie am purtat maiou și o gecuță pe care nu aveam unde să o țin, altfel aș fi dat-o jos.
Cu cel puțin 300 de zile de soare pe an, este o destinație ideal de călduroasă în absolut orice sezon.
Deși inițial îmi propusesem sădoar pentru câteva ore la festival, am ajuns să stau de la răsărit la apus și tare aș mai fi stat! Așezat între munte și mare, a fost o continuă desfătare orice am făcut și oriunde am privit. Căsuțele colorate de pe coastă m-au dus cu gândul la Cinque Terre, la Amalfi și Positano. Oricum, dacă era să îți iei avânt, dintr-un salt din Menton aterizai în Italia. Nu e de mirare că unii călători preferă să zboare în Italia și de acolo să vină la carnavalul de la Menton. Eu am ales să zbor în Nisa, și de acolo să iau trenul spre Menton, variantă pe care o și recomand.
Orașul este mic, dar atât de frumos, încât îți vine să îl iei la picior de 2-3 ori să nu-ți pară rău mai târziu că ai scăpat ceva. Oricâte plimbări am făcut, ba pe faleză, ba prin centrul vechi, prin port, sau sus înspre munte, mereu alegând alt traseu (fără să mă folosesc de vreo hartă), ajungeam cumva înapoi în grădina Biovès, de unde începe magia carnavalului.
Orașul Menton are o producție anuală de 150 de tone de citrice, provenită din aproximativ 5.000 de pomi. Soiurile de lămâi sunt nobile și poartă denumiri precum Santa Theresa, Villafranka sau Eureka. Te-ai aștepta ca lămâile pe care le vezi la carnaval să aparțină Franței, nu? Ba nicidecum. Ele sunt toate importate din Spania, care le dă mai ieftin. Prima ediție a festivalului a avut loc în 1896, din dorința municipalităților de a da viață orășelului pe timp de iarnă. La vremea aceea, carele alegorice erau similare celor de la Nisa, adică fără citrice, ci cu flori, confetti și personaje create din alte materiale.
Abia din 1928, de când Menton a devenit cel mai mare producător de citrice din Franța, carele au început să conțină și fructe. De la deschiderea oficială a carnavalului, în 1934, carele au început să fie realizate aproape în totalitate din lămâi și portocale.
Festivalul Citricelor are loc anual, la mijlocul lunii februarie și are o durată de 16 zile (3 week-end-uri).
Expoziția principală de sculpturi (statice) poate fi vizionată gratuit pe tot parcursul carnavalului, în grădina centrală a orașului, Les Jardin Biovès. Paradele cu care alegorice și spectacole de tot soiul au loc doar în câteva zile, la malul mării, pe Promenade du Soleil, astfel că este util să vă planificați călătoria în așa fel încât să prindeți măcar un spectacol. Prețurile sunt cel puțin modice pentru ce oferă (13 Euro în 2022), dar biletele se epuizează rapid, nu pentru că suprafața de desfășurare nu ar fi mare, ci pentru că este foarte multă lume.
Iată câteva lucruri interesante despre acest carnaval cel puțin minunat:
Fête du Citron în cifre:
+ 240.000 vizitatori/ an
+ 140.000 kg fructe pentru carele alegorice și grădina Biovès (sunt necesare aproximativ 45 kg de lămâi și 30 kg portocale pentru fiecare metru pătrat)
+ 10.000 kg fructe pe tușă, cu care se înlocuiesc ZILNIC fructele care nu mai arată proaspăt/ cad etc.
+ 750.000 țichiuri de borcane (păr, chiloți etc.) pentru prinderea fructelor
+ 15.000 kg fier pentru structuri
+ 6.000 metri de decorațiuni tip gard viu
+ 20.000 ore de muncă la organizarea festivalului
+ 400 persoane în staff
+ (spune internetul) 200 de actori, dansatori, acrobați etc. care participă la paradă. Aș spune că au fost cel puțin 500, iar reprezentațiile foarte variate.
Este al doilea cel mai mare eveniment de pe Riviera Franceză, după Carnavalul de la Nisa și înainte de Formula 1 Grand Prix de Monte Carlo.
Este organizat în aceeași perioadă cu Carnavalul de la Nisa, deci poți vedea 2 astfel de festivaluri într-un singur week-end.
În fiecare an, carnavalul are o tematică. În 2022, când am fost eu, tematica a fost „Operă și dansuri”. Nici dacă aș fi avut de ales dintre tematicile tuturor anilor și nu aș fi putut alege una mai potrivită pentru sufletul meu, opera fiind una dintre marile mele pasiuni. Când te apropiai de fiecare dintre reprezentările din citrice din Grădina Biovès, începea să se audă aria pe care o impersona sculptura. Absolut superb!
Câteva tematici din anii anteriori: Broadway, personaje Disney, Festivaluri din jurul lumii, cărți de Jules Verne, Bollywood.
Sculpturile și carele sunt realizate pe o structură îmbrăcată în plasă de sârmă, iar citricele sunt prinse cu țichi de borcane. După festival, citricele sunt sortate la mână și cele care mai sunt bune, sunt vândute mai ieftin restaurantelor și în piețele de duminică.
Mascota Carnavalului este John Lemon. Cum tematica acestui an (2023) este Rock & Opera, mascota va purta frizura inconfundabilă a lui Elvis, buze de Rolling Stones și masca Kiss.
Fête du Citron a fost o surpriză minunată! Știam că nu mă va dezamăgi și așteptam cu nerăbdare să ajung, dar nu credeam să îmi placă atât de mult! Am adorat totul, de la parada de 2 ore de pe Promenade du Soleil din care am savurat fiecare secundă, la statuile făcute din citrice și la ariile de operă, la plimbările pe malul apei și printre muntișorii din Menton, berea la suprapreț și farfuria de paste devorate la un târg, vremea incredibil de caldă și cerul perfect senin, melanjul de oameni și culturi, faptul că unii purtau maiou (adică eu) și alții pufoaică și toți păream a fi din exact aceeași poveste. Nu una cu citrice, ci una dulce, dulce, pe care aș repeta-o, cu siguranță.
Nisa a fost tabăra mea de bază pentru citybreak-ul de 3 zile. Aici se află cel mai apropiat aeroport și există mai multe low cost-uri care operează zboruri. Din Nisa în Menton am făcut 30 de minute cu TER, trenul lor regional. Există câteva curse pe ore iar prețul unui bilet este foarte mic.
Una dintre zile am ales să o petrec în Nisa. Nefiind protejată asemeni Menton-ului de munți, Nisa este foarte vijelioasă și există multe momente în care accesul la obiectivele turistice din exterior (inclusiv parcuri) este restricționat din cauza vântului. Exact asta s-a întâmplat și în ziua pe care mi-am alocat-o pentru vizitare. Aproape totul era închis – cetate, parcuri, grădini. După părerea mea, vântul era abia perceptibil, totuși ei anunțaseră cod de nu știu care de vânt puternic. M-am mulțumit cu centrul orașului și cu promenada de pe malul mării.
Întreg orașul era asortat cu carnavalul care avea loc în aceeași perioadă. Mult mai faimos decât cel din Menton, a adunat, în mod evident și mai multă lume. Din păcate, nu am reușit să găsesc bilet la paradă pentru nicio seară, oricât de persuasivă am fost. Mai mult decât atât, carnavalul este foarte puțin vizibil din exterior. Fotografiile mele sunt oarecum ilegal făcute, un gardian mă mai certa, eu îi mai zâmbeam, el mă mai gonea, eu mă mai întorceam și tot așa. Chiar și astfel văzut, din exterior și peste gard, Festivalul de la Nisa a părut spectaculos. Îți recomand să rezervi bilete din timp, să nu faci ca mine 
Pont – să ai la tine ceva ce poate fi transformat, la nevoie, într-un oarecare costum: o mască, o pălărie, o fustă de tutu etc. pentru că există o zonă, mai îndepărtată, dar măcar în interiorul festivității, unde au acces gratuit cei costumați, în limita unui număr destul de mare de locuri. Din păcate, eu am aflat acest pont mult prea târziu și nu am mai apucat să merg să cumpăr ceva accesorii. Cu plăcere!
Dacă mai ai o zi la dispoziție, sau chiar jumătate, o poți petrece în Monaco, aflat la nici 20 de minute cu trenul, din Nisa. Și aici am dat peste același cod de vânt, astfel că grădinile cele faimoase și cu vederi spectaculoase au fost închise. Chiar și așa, mi s-a părut extraordinar de frumos! M-am plimbat cu orele pe străzi, am admirat marea și perfecțiunea cu care parcă era aranjată fiecare stâncă și fiecare yacht jos și în zare.
Dacă ești pasionat de mașini, de cazinouri și de alte modalități de afișare a luxului, vei avea o grămadă de opțiuni de petrecere a timpului liber acolo. Dacă ești pasionat de aceleași lucruri ca și mine (și probabil că, dacă ai ajuns cu lectura până aici, șanse sunt să fii), vei lua 2 beri și ceva de ronțăit în rucsac, vei schimba câteva mijloace de transport în comun și apoi o vei lua cu viteză la pas spre Tête de Chien (Capul Câinelui), un muntișor mai greu accesibil dacă nu ai mașină, dar, după cum s-a dovedit, nu imposibil, de unde poți admira un superb apus. Ceea ce s-a și întâmplat.
Ce vreau să spun este că, indiferent de preferințe, Monaco foarte posibil să aibă ceva de oferit pentru toată lumea. Unde mai pui și faptul că, dacă îți place să contorizezi numărul de țări vizitate, în felul ăsta mai adaugi pe listă în una – a doua cea mai mică țară după suprafață din lume (prina fiind Vatican), a doua cea mai mică monarhie, precum și cea mai dens populată țară din lume.
Dragă călător lumeț,
În viață, ca și la Festivalul de la Menton. Vine un moment în care e posibil să te trezești cu tone de lămâi pe cap. Și posibil să nu fie dintr-astea de soi, scumpe. Ce alegi să faci cu ele, face diferența. Le lași să te acrească cu fiecare zi care trece sau le faci festival? Îmi amintesc că în copilărie, cum eram destul de săraci și nu aveam bani de dulciuri, bunica încropea câte ceva, ca să îmi satisfacă nevoia asta. Și, de regulă, îmi oferea 2 alternative – cei mai ieftini biscuiți pe care îi găsea, pe care întindea gem făcut de ea, sau feliuțe subțiri de lămâie, pe care le tapetam cu zahăr tos dintr-o farfuriuță. Indiferent dacă îmi era poftă de ceva foarte dulce, de ceva așa și așa sau de ceva acrișor, alegeam varianta cu lămâile, pentru că dețineam controlul. Într-o mână aveam farfuria cu felii de lâmâi acre și în cealaltă farfuriora cu puțin zahăr. Dar decizia era mereu la mine. Așa că de atunci, când viața îmi dă lămâi, eu întind și mâna cealaltă și nu mă las până nu primesc zahărul. Că așa m-a învățat bunica.
Cu drag,
Un călător ușor acrișor, cu zahăr tos pe buza de jos