Vaaaai, Roxi dragă, bine că ai ajuns, ne tot gândeam la tine că s-a înserat, pare că se pune și de ploaie! Uite la ea ce înghețată e, drăguța, facem repede un vin fiert să vezi cum o să îți vii în fire până la cină. Avem un pește buuun!
Nu, știi ceva, lasă vinul fiert, mami, fă-i tu o băutură din aia de-a ta că fata asta e prea înghețată pentru un simplu vin fiert.
Dar ce stai acolo nemișcată în ușă? Hiiii, am o idee mai bună! Mami, tu fă băutura repede - cum nu îți trebuie, sigur că îți trebuie, vezi-ți de treabă! - și ți-o aducem noi în ciubăr, fugi că e fierbinte, pui și de o saună apoi și te bagi la un pui de somn rapid, până la cină o să fii ca nouă!
Niște gomboți cu prune nu vrei? Am făcut acuma calzi.
Cum să cari singură tot bagajul ăla, măi fetiță, mami ajută-o cu bagajul până sus la cameră, termin eu băutura fetei. Ce bine că ai ajuns, ne tot gândeam ce o fi cu tine... Până la suflet o să îți meargă amaretto-ul ăsta cald, vezi tu de nu...
Dragă om bun,
Până la suflet mi-au mers ei, cum mi-au mers și îmi vor merge mereu toți oamenii buni și simpli cu care mă binecuvântează viața. Deși poate părea că este primirea de care am avut parte când am ajuns la bunici în ajun de Crăciun, ei bine nu este astfel, ci așa mi s-a urat bun venit la Pensiunea Dealul Verde, la început de decembrie, de către Nicoleta și Sergiu, cei doi artiști minunați care au integrat un colț de rai într-un colț de deal din Porumbacu de Jos. Între noi fie vorba, eram înghețată, epuizată și fără chef de nimeni și nimic. Mă aflam la finalul unui week-end plin de muncă, frumos dar foarte obositor și friguros și urmau 3 zile de home-office la Dealul Verde. Tare mi-aș fi dorit să pot face un self check-in și să mă bag în pat fără să văd sau să aud pe nimeni. Dar nu a fost să fie. Și ce bine că a fost așa!
Pe Nicoleta și Sergiu îi văzusem pentru întâia dată cu câteva săptămâni în urmă, preț de câteva minute, cât am făcut rezervarea. Iar acum, ei mă așteptau, îngrijorați de întârzierea mea. Nu am mai ajuns să duc bagajele sau să verific apa în ciubăr, ci am rămas acolo cu ei. Sergiu mi-a preparat o delicioasă băutură, rețetă proprie (suc proaspăt de mere fiert, amaretto și triplu sec – un deliciu!), Oscar și Pitic, cei doi câini adoptați au sărit pe mine, iar Nicoleta m-a înconjurat cu tot dragul atât de străin mie al unei familii, iar orele au trecut pe nesimțite...
Independent de primirea deosebită de care am avut parte, proiectul Dealul Verde este o poveste fascinantă în sine. Construită aproape integral în pământ, în interiorul unui deal, pensiunea are un design cel puțin interesant, cu pereți rotunjiți, fără nicio urmă de colțuri, doar forme neregulate care imită perfect imperfecțiunile naturii și care stau mărturie faptului că nu există două spații cu adevărat identice pe lumea asta.
Povestea lui Sergiu și a Nicoletei nu este neapărat nouă – este povestea a doi artiști sufocați tot mai mult de metropola bucureșteană, care visau la un loc al lor, liber și altfel. L-au imaginat într-o vacanță, în Maramureș, și apoi l-au căutat neobosiți, timp de câțiva ani, până ce l-au găsit pe un vârf de deal lângă Sibiu, când un cerb le-a dat de veste că acolo le va fi casa. Iar ei au răspuns chemării.
Povestea lor, deci, nu este neapărat nouă. Materializarea ei, însă, este un loc unic în România, visat și imaginat de ei, dar și înfăptuit, alături de un arhitect de excepție. Cum spun ei, și tare frumos o mai fac, înainte de a fi o pensiune, Dealul Verde a fost un vis: un tărâm de poveste și o poveste de pe alte tărâmuri, în care să ne retragem alături de familiile, prietenii și toți oaspeții care aveau să ne treacă pragul. Și cred că vorbele lor descriu cel mai bine experiența de la Dealul Verde, care nu este un hotel, o pensiune, un loc de cazare la care mergi doar fiindcă ai nevoie de o noapte de somn, este o întoarcere acasă de care nici nu știai că ai nevoie până nu îi calci pragul întâia dată.
Noutatea arhitecturală de la Dealul Verde mi-a șoptit nevoia de a-l asemui cu ceva cunoscut, familiar. Nu așa face creierul nostru de fiecare dată când se găsește stingher în ape noi? Aruncă repede ancora într-un pământ vechi. Din exterior mi-am zis că am ajuns în lumea magică a hobbiților – căsuțele albe, joase, cu geamuri maaari și îngropate în pământ erau cea mai bună dovadă.
Odată intrată în livingul uriaș, spațiu comun cu bucătăria și cu atelierul de pictură al celor 2 gazde, am avut senzația că sunt în Familia Flinstones, datorită pereților albi și lutoși, unduiți care încotro, fără 2 colțuri identice, fiecare având o individualitate incredibilă.
Totuși, dotările m-au trimis puțin în viitor, spre casa Familiei Jetsons. Asta până am intrat în camere și am văzut că fiecare spune – cu o atenție la detalii extraordinară – povestea unei meserii de aur, unde fiecare element uzual și comun pentru acea meserie e ridicat la rang de artă. Cele 8 camere duble, situate la al doilea, respectiv al treilea nivel al dealului, sunt un soi de muzeu în sine, minimalist dar incredibil de creativ, gândit în jurul unei meserii tradiționale – camera agricultorului, a fermierului, a țesătorului, a tâmplarului, a fierarului etc. E fascinant doar să te plimbi prin ele și să te minunezi la cât de ingenios au imaginat decorurile cei doi.
La primul nivel al dealului se află livingul imens, cel mai deosebit living pe care l-am văzut până acum. Pereții de un alb lutos, văluriți, îți dau senzația că acum au fost modelați și că poți pune și tu mâna oricând să le dai ce formă dorești. Ici, colo, pe tavan, sunt luminatoare de sticlă care permit naturii să pătrundă când și cum crede de cuviință. Mobila, versatilă și de un galben prietenos, se unește cu soarele imens pictat pe podeaua bucătăriei. Și are sens. Pentru că atunci când gătește Nicoleta, întâi îți plouă în gură cât aștepți în living, apoi papilele se unesc în curcubeu și, în cele din urmă, iese soarele din farfurie. Am văzut numeroase alte bucătării deschise, dar ca aceasta niciuna.
De fapt, am agreat deja, ca la Dealul Verde, nicăieri.
Livingul este zonă de relaxare, de lucru, de luat masa, de jucat jocuri de societate, de citit, de stat la gura sobei, de drăgălit cățeii, de fumat narghilea, de preparat băuturi delicioase și de cunoscut oameni frumoși. Mai mult decât atât, găzduiește și colțul de lucru al celor 2 artiști și o parte din creațiile lor. I-am ascultat povestind, despre cum a luat naștere pasiunea lor și despre cât de diferit îi îmbie stimulii artei pe fiecare dintre ei și totuși, câtă armonie există în tot ce fac, împreună și separat. Exact. Armonie. Acesta e cuvântul și sentimentul care descrie cel mai bine experiența Valea Verde și asta pentru că Nicoleta și Sergiu sunt pură, simplă, minunată și absolută armonie!
Dragă om bun,
Am ajuns la Dealul Verde într-o seară oarecum tomnatecă și am privit stelele din ciubărul din fața camerei, pe deasupra copacilor încă ruginii, am avut parte de niște zile de primăvară, călduțe dar cu ploi dese care răpăiau în geamurile imense ale camerei și am plecat pe o iarnă de poveste, care în doar câteva zeci de minute a ascuns verdele din deal sub o mare de alb. Am ajuns înghețată, obosită și fără chef de oameni, de interacțiune și povești. Ca de multe ori în viață, ce îmi doream nu era ce aveam nevoie, dar de unde era să știu eu asta? Ei, în schimb, au știut.
Am plecat cu greu.
M-au petrecut, m-au îmbrățișat, mi-au spus vorbe calde și m-au rugat să le dau de veste când ajung la Brașov. Și am făcut-o, desigur, nimeni nu vrea să îi lase pe cei de acasă să fie îngrijorați. Nicoleta, Sergiu, mulțumesc pentru un acasă pe care știam că îl caut, dar habar nu aveam că îl voi găsi la voi!
Cu drag,
Un om tot mai bun datorită oamenilor buni din viața mea
UTILE:
- Pensiunea Dealul Verde se află în Porumbacu de Jos, la 45 km de Sibiu;
- Pensiunea dispune de 8 camere duble, fiecare cu un design deosebit, amplasate pe etajul al doilea și al treilea al dealului; la primul nivel se află lounge-ul și bucătăria;
- Fiecare cameră are terasă proprie, toate dotările necesare la interior (foehn, cosmetice, frigider etc.) și încălzire prin pardoseală;
- În prețul cazării este inclus micul dejun, cina, băuturi și acces la ciubăr (există 2, câte unul pentru fiecare 4 camere) și la saună;
- Locația este pet-friendly, iar Oscar și Pitic foarte bucuroși de oaspeți;
- Există numeroase activități care se pot face în zonă (asta dacă vă vine să ieșiți din pensiune...) – Povestea Calendarului și Castelul de Lut se află la doar 3 km de Dealul Verde, puțin mai departe Palatul Bruckenthal și Abația Cisterciană Cârța, vara se poate face canoying pe râul Porumbacu, există centre de călărie în zonă, trasee de pumptrack și biking, numeroase drumeții în Masivul Făgăraș au punctul de start în proximitatea pensiunii, orașul Sibiu și Transfăgărășanul se află la 40 km distanță, practic în orice direcție te uiți de pe terasa Dealului Verde, găsești ceva de făcut.
- Poți citi mai multe despre pensiune și rezerva, aici.