Dragă partener de călătorie,
Încep această filă de jurnal prin a-ți spune că dacă vei avea ocazia, cândva, să faci o călătorie în El Salvador, să nu o ratezi! El Salvador a fost o surpriză foarte lejeră și relaxantă în tumultul și nebunia care văd, fără excepție de imediat 8 luni, că este America Latină. El Salvador este cea mai mică și mai intens populată țară a Americii Centrale și, de departe, cea mai sigură din întreaga Americă Latină. Deși de la o țară la alta decorul nu s-a schimbat într-o prea mare măsură, totuși siguranța a fost elementul care m-a lovit din plin aici. În sens cât se poate de pozitiv. Aproape că uitasem ce înseamnă să te plimbi aiurea pe străzi, fără să fii măcar puțin în alertă.
Am petrecut câteva zile în fiecare dintre cele 3 cele mai importante și mari orașe ale țării și a fost prima dată din toate cele 7 țări parcurse când am ieșit singură noaptea pe străzi, când întrebam localnicii diverse iar răspunsul lor era, invariabil, „aici nu (mai) e nimic periculos!”, străzile sunt pline de camere de supraveghere, iar închisorile pline de cei care asigurau, până în urmă cu nici 3 ani, reputația de una dintre cele mai periculoase țări ale Americii, care îi revenea lui El Salvador.
În fiecare dintre articolele anterioare am menționat faptul că, dacă îți dorești să călătorești singur și ești la început de drum, nu aș recomanda să începi cu America Latină. El Salvador este, în mod cert, o excepție de la acest lucru. De abia aștept să îți povestesc ce frumos a fost!
În cazul în care ești prima dată pe acest blog, noi suntem Swit Rocs și Joy, două fete din Brașov, care au plecat la începutul lunii mai spre America Latină, doar cu bilet dus. Poți citi mai multe despre cum a început călătoria noastră, în acest articol. Am început în America de Sud, iar prima destinație a fost Brazilia, a urmat Peru, apoi Columbia, după care ne-am mutat în America Centrală: Guatemala, Belize, Honduras, iar acum citești despre aventura noastră în El Salvador, în timp ce noi te salutăm din Nicaragua. Îți mulțumim că ai decis să ni te alături!
19 noiembrie: intrare din Honduras, cu autobuzul, prin granița El Poy
19-29 noiembrie: Santa Ana
29 noiembrie - 4 decembrie: San Salvador
4-8 decembrie: San Miguel
8-11 decembrie: La Union
11 decembrie: ieșire către Nicaragua, cu barca, prin granița La Union-Potosi
America Centrală este recunoscută pentru densitatea de vulcani activi și pasivi pe care îi deține și care îi asigură parte consistentă din resursele turistice. Ei bine, El Salvador, pe cât de mică este, este supranumită „Țara vulcanilor”, și asta deoarece are peste 100 de vulcani întinși pe o suprafață de 11 ori mai mică decât suprafața României. Dintre acești peste 100, în jur de 20 mai sunt încă activi. Așadar, dacă ești pasionat de natură și de drumeții, în El Salvador vei avea parte de ele din plin.
Cei mai turistici vulcani și la care ai șanse maxime să ajungi în orice sezon, sunt Vulcanul Santa Ana și Vulcanul San Salvador, care poartă numele primelor două cele mai mai mari orașe din țară. De asemenea, cu ajutorul companiilor turistice, poți face câteva drumeții la răsărit pe vulcani mai joși, cu vedere la mare. Infrastructura mi s-a părut ok, în sensul în care poți ajunge mai pe oriunde cu autobuzul, chiar dacă într-un timp destul de îndelungat. Atât pe Vulcanul San Salvador cât și pe Santa Ana se poate ajunge cu autobuzul la punctul de start în drumeție.
Vulcanul Santa Ana și zona Cerro Verde din care face parte alături de un alt vulcan, Isalco, este, cred, cel mai turistic loc din țară. Am întâlnit numeroase persoane care veniseră pentru o zi, două, din Honduras sau Guatemala, doar pentru această drumeție. Recunosc, a fost foarte frumoasă și lejeră, tot drumul am avut priveliști minunate la Vulcanul Isalco de „peste drum” iar laguna din craterul vulcanului este absolut fabuloasă! În viața mea nu am văzut ceva, parte din natură, un verde atât de electric, iar puseurile ocazionale de sulf făceau peisajul să fie chiar și mai spectaculos. Vulcanul este ușor accesibil atât din Santa Ana, cât și din San Salvador.
Vulcanul San Salvador, în schimb, a fost o mare dezamăgire pentru mine. Citisem că se pot face drumeții în jurul craterului și chiar coborî în crater, chiar dacă traseul este mai dificil și mai expus. Cu acest gând, chiar am preferat să nu o iau pe Joy cu mine, neștiind la ce să mă aștept. Când colo, se pare că singurul lucru care se poate face este o „drumeție” de 15 minute (15 dacă mergi foarte încet și faci foarte multe fotografii...), cu o lungime de vreo 500 metri, unde se poate vedea craterul, sub o platformă de sticlă. Nu mi s-a părut nimic spectaculos, în mod cert nu aș recomanda, cu atât mai mult cu cât doar drumul dus-întors cu autobuzul este de 3 ore, în condițiile în care distanța este de nici 20 km.
Zona în care este amplasat este una foarte turistică, cu parcuri tematice, restaurante, diverse părculețe așa că, pentru a nu simți că am irosit întreaga zi, am ales să mă plimb prin câteva dintre aceste locuri, să mă relaxez la o bere și un preparat local deci, la final de zi, când am tras linie sub experiență, nu mi-a părut rău de decizie.
Deși am reușit să îmi luxez glezna în primele 2-3 zile în El Salvador (și nici acum, la imediat o lună nu s-a vindecat...) tot mi-aș fi dorit să fac niște drumeții mai interesante, dar mi-a fost foarte greu să le organizez. Deși sezonul turistic a început, erau foarte puțini turiști. Plus de asta, majoritatea agențiilor nu se încumetă la traseele mai tehnice. Din păcate, oricât am încercat, nu am reușit să organizez o ascensiune pe El Pital, cel mai înalt munte din El Salvador. Cel mai înalt munte, căci cel mai înalt vulcan este Santa Ana.
În schimb, cu mult ajutor de la gazda de la airbnb-ul din San Miguel, am reușit să găsesc pe cineva cu care să urc pe Vulcanul San Miguel (cunoscut, mai degrabă, sub denumirea de Vulcanul Chaparrastique), considerată a fi cea mai dificilă tură montană din țară. Mi-a plăcut extrem de mult! Da, a fost cu adevărat dificilă, mai ales că ploile au surpat parte din traseul marcat (mă rog, nimic nu este marcat acolo), așa că am urcat prin bălării până la piept și am coborât scufundați în cenușă și rocă vulcanică. Joy cred că a fost cea mai încântată, cum am fost doar noi pe munte a alergat și s-a tăvălit în voie. Apoi a dormit 2 zile. Vă recomand cu căldură acest articol în cazul în care doriți să vă organizați diverse drumeții în El Salvador, pe mine m-a ajutat foarte mult. Totuși, despre tura mea favorită pe un vulcan aici, voi povesti mai târziu.
În cazul în care doar călătorești, nu și muncești, în 10-14 zile poți face mai tot ce imaginezi în El Salvador. Bașca, îți rămâne și timp să te relaxezi. Cu alte cuvinte, cu puțină organizare, într-o vacanță poți vedea întreaga țară, cu lejeritatea cu care vezi un oraș mare. Bine, bine, foarte mare. Ca să îți faci o idee, suprafața întregii țării este de 2 ori și ceva mai mare decât cea a orașului Tokyo. Și de 11 ori mai mică decât a României. Pe această suprafață nu sunt doar peste 200 de vulcani, dar și lacuri, orașe coloniale, numeroase cascade și o întreagă latură este mărginită de plajele exotice ale Oceanului Pacific.
Majoritatea călătorilor traversează țara de la Est la Vest sau invers (depinde din ce țară intră), parcurgând astfel cele 3 centre principale – Santa Ana, San Salvador, San Miguel. Așa am făcut și noi. Din oricare dintre cele 3 orașe poți ajunge lejer în 1, 2 ore în nordul sau sudul țării. Tot în maxim 1, 2 ore ai acces la un vulcan sau la o plajă.
Orașele sunt drăguțe și liniștite, favoritul meu a fost Suchitoto, considerat a fi perla țării și în care am ajuns în puțin peste o oră cu autobuzul din capitală. Este un orășel colonial superb, cu ieșire la Suchitlan, cel mai mare lac artificial din țară. Aici am avut parte de una dintre experiențele acelea care sigur vor rămâne cu mine peste ani. Doream să fac o plimbare cu barca, dar fiind și miezul zilei și timpul săptămânii, nu era nimeni altcineva pentru a lua împreună ferry-ul turistic. Dintr-o vorbă în alta, un domn, salvadorean, mutat și însurat în State de mulți ani (tipic 100% pentru El Salvador și Honduras, intră ilegal în US și se însoară acolo pentru a primi cetățenia), închiriase o barcă pentru el și cei 4 copii ai lui, la care revenise pentru a petrece 2 săptămâni împreună. Și m-au invitat și pe mine să mă alătur.
Dincolo de bunătatea gestului, excursia a fost foarte interesantă, pentru că am fost pe o mică insuliță, El Ermitano, unde se află rămășițele unui avion scufundat în 2004 pe lac. Pe drum spre insulă, am văzut crucile plutitoare, puse în locul real al scufundării (apoi avionul a fost mutat). Insula în sine și cum trăiesc cei 2 oameni de pe ea, alături de cățelul din dotare, a fost și ea o experiență unică.
Că veni vorba de lacuri, nu trebuie ratată o plimbare cu ferry-ul pe lacul Coatepeque, cel mai mare lac natural din El Salvador, de preferat la apus.
Desigur, nu aș putea compara cu orașele coloniale ale Columbiei și nici nu am certitudinea că îmi va mai fi dată vreodată să văd orășele atât de frumoase, însă faptul că orășelele din El Salvador mi-au amintit de Guatemala, nu poate fi decât un mare compliment la adresa lor. Suchitoto, menționat anterior, este tipul acela de orășel mic și liniștit în care parcă nici nu-ți vine prea greu doar să fii. Străduțe colorate, puzderie de natură, meșteri locali, mi-a plăcut extraordinar de mult. Aveam în plan să vizitez și niște cascade, însă așa mi-a priit plimbarea prin oraș și cea pe lac că timpul a trecut.
Unul dintre dezavantajele în mai toate destinațiile în care am fost până acum este acela că dacă faci un city-break și te bazezi pe autobuz, foarte probabil ca ultimul să fie la orele 5-6, deci timpul este foarte limitat. În Suchitoto sunt câteva locuri cu priveliști spectaculoase asupra lacului Suchitlan, cel mai frumos dintre ele fiind Casa 1800.
Ruta de las Flores, cu plecare din Santa Ana este o altă oportunitate de a te bucura de orășele colonialae autentice. Turismul în El Salvador este într-o continuă dezvoltare și există mai multe astfel de rute gândite pentru a oferi experiențe variate călătorilor. Planul meu inițial era acela de a parcurge întreaga rută a florilor, însă, cum am făcut călătoria a doua zi după ce mi-am luxat piciorul, abia am reușit să văd primele 3 orașe, anume Ahuachapan, Ataco, Apaneca. Nu sunt lucruri deosebite de făcut aici, doar plimbare prin centre de sătuce cochete, numeroase terase și parcuri tematice.
Am observat că în mai multe locuri din țară există parcuri de divertisment cu labirinturi, tiroliene, mers pe biciclete suspendate, tobogane imense (fără apă) și alte activități de felul acesta. Am trecut și eu prin două astfel de parcuri pe Ruta de las Flores. Accesul între orașe este facil cu ajutorul autobuzelor, dar foarte lent. În majoritatea timpului în El Salvador, indiferent unde am fost, eram singura sau aproape singura persoană non-salvadoreană.
Deși este singura țară din America Centrală fără ieșire la Marea Caraibilor, are toată latura de vest cu deschidere la Oceanul Pacific. După timpul petrecut la mare în Honduras și Belize, chiar nu mai simțeam că îmi doresc să petrec alte zile estivale, deci am scos din calcul posibilitatea de cazare în zona Pacificului. Totuși, în 2 zile, am ales să fac o plimbare de o zi până la plajă. Din El Salvador am coborât spre cea mai faimoasă plajă din țară, El Tunco, și la una din vecinătatea ei, iar în ultima zi am fost pe o plajă mai retrasă, cam la o oră cu autobuzul din La Union. Ce este grozav este faptul că indiferent în care dintre cele 3 orașe principale ale țării te afli, ajungi întro oră, maxim 2 la mai multe plaje.
M-a surprins să văd că, deși am fost în sezon turistic și în zi de week-end la fiecare dintre plajele menționate, nu erau oameni la plajă. Deloc. Deloc, deloc. Nu există șezlonguri pe plajă, nici pe cea mai turistică, iar mareea este extrem de puternică, în 2 ore am mutat prosopul de cel puțin 15 ori. Nisipul este negru, pietrele negre, iar scoicile se văd minunat. Coasta Pacificului este foarte învolburată, ideală pentru cursurile de surf. Și din acest motiv și datorită prețurilor scăzute.
Deși nu pot compara frumusețea plajelor de la Pacific cu cele de la Caraibe, tot mi s-au părut extrem de frumoase și liniștite, chiar dacă vegetația nu este atât de luxuriantă. În plus, sunt extrem de curate. Cel puțin cele 3 la care am fost eu. Prețurile la cazări sunt o idee mai mari decât în restul țării, dar tot într-o limită foarte decentă, iar magazinele și restaurantele au prețuri abia perceptibil mai mari. Așadar, în mod cert, coasta Pacificului din El Salvador este o opțiune perfectă de sejur exotic la ocean pentru buget redus.
Cel puțin dintre cele în care am fost eu, însă am un sentiment că îmi voi păstra părerea și după ce le voi fi vizitat și pe celelalte. Aș putea compara cu Columbia deși, totuși, un pic mai mari. Poți găsi o cameră decentă la 20 USD în orice oraș, evident mult mai ieftin dacă îți este ok și un hostel sau shared room. Un lucru pe care l-am observat de ceva vreme, este că la Airbnb, opțiune de cazare pe care o prefer pentru că este mai ieftină și îmi dă ocazia să interacționez mai mult cu localnicii, nu este nicio diferență de preț dacă ești singur sau în 2, lucru care pentru mine, în mod cert este un foarte mare dezavantaj.
Drumurile cu autobuzul între orașe sunt în jur de 1 USD, cel mai mult pentru o călătorie am plătit 5 USD. O masă la un restaurant normal sub 10 USD și, desigur, mult mai ieftin dacă alegi street food. O porție de 2-3 pupusas, mâncarea lor tradițională este între 1 și 2 USD. Berea, în schimb, marele meu necaz, mi s-a părut foarte scumpă, de regulă 1.5 USD și la supermarket, dar și în baruri.
Sentimentul pe care l-am avut, per total, este că se stabilește un echilibru între prețurile pentru diverse lucruri de care ai nevoie și pe care alegi să le faci în El Salvador, astfel că, atunci când tragi linie sub ele, media este una bună pentru buget.
Probabil aceasta este activitatea care mi-a plăcut cel mai mult în cele 3 săptămâni petrecute în El Salvador – drumeția și noaptea dormită la cort pe Vulcanul Conchagua, la care se ajunge cu ușurință din La Union, cel mai sudic punct al țării, de unde am luat și barca cu care am trecut granița. Vulcanul se află deasupra Golfului Fonseca, care mărginește Honduras, El Salvador și Nicaragua și care este format din câteva insule. Vederea de pe vârf este perfectă și clară, iar cele 3 țări nu doar că se disting, dar par a fi foarte aproape. Acesta este și golful pe care l-am traversat pentru a intra în Nicaragua.
Urcarea pe vulcan a fost aventură în sine. Am urcat într-un fel de camion deschis, pe un drum prea puțin spus de offroad și pe o pantă criminală. A fost o experiență unică, dureroasă și distractivă. Totul este foarte bine gândit și pus la punct pentru această experiență, mi-a plăcut mult organizarea și flexibilitatea celor cu care am fost. Zona mai este cunoscută și drept El Espíritu de la Montaña, datorită zonei de belvedere de sus, unde există un mic restaurant, mai degrabă o cantină, de fapt și un magazinaș. Când am aflat că sus se află așa ceva, m-a dezamăgit puțin, mă așteptam să fie ceva foarte turistic, exact ce nu îți dorești pe vârf de munte. Nu a fost deloc așa, a fost mai degrabă gen refugiu (deși fără spații de dormit), foarte basic și prietenos cu natura.
A fost prima dată când am dormit într-un cort care nu a fost ancorat în niciun fel, pe o platformă de lemn deasupra apei, pe un vânt nebun, de îmi era teamă că dimineață mă voi trezi direct în golf. Pentru apus am făcut o drumeție de 15-20 de minute, răsăritul l-am văzut din buza cortului. Prețul a fost foarte decent, chiar și pentru mine, care nu am avut de niciunele și a trebuit să închiriez – 17 USD transportul, intrarea în parcul național și locul de cort, 10 USD închirierea cortului (au fost de treabă cei de la agenție și mi-au făcut cadou cortul, deci nu am plătit), 7 USD o saltea și 3 USD sacul de dormit, de care, în primă fază, am crezut că nu voi avea nevoie, habar nu aveam cât de frig se poate face de la +30 de grade care erau jos. Tare mi-a mers la suflet experiența asta!
Dacă în mod normal facem city-breaks, din El Salvador este foarte ușor să faci country-breaks, nu de alta dar toate cele 3 granițe sunt foarte aproape – Guatemala, Honduras, Nicaragua. După cum am povestit și în articolul retrospectivă despre Honduras, ele formează CA-4 (Central America-4 Free Mobility Agreement), ceea ce permite o mobilitate ușoară între ele. Dacă, desigur, nu călătorești cu un cățel. :)) Poți folosi El Salvador ca tabără de bază și să faci excursii de 2-3 zile în țările învecinate. Din simulările de zboruri pe care le-am făcut din aceste țări, din El Salvador găseam mereu cele mai bune prețuri, un motiv în plus să zbori acolo și apoi să cercetezi țările vecine. Dacă vrei să afli mai multe lucruri despre ce poți face în Honduras și Guatemala, te invit să citești articolele retrospectivă despre cele două țări.
Ei bine, aici da și nu. Depinde pe cine întrebi sau ce înțelege prin pet-friendly. Pentru mine/ noi, nu a fost cazul. Să explic. Că țara este foarte pet-friendly se referă la faptul că așa cum rata criminalității și hoției a scăzut inimaginabil de mult în ultimii ani, a scăzut și abuzul împotriva animalelor. Cei dintâi sunt în pușcărie, cei din urmă pot ajunge cu ușurință acolo dacă lovesc un câine pe stradă. M-am bucurat să văd că pe stradă nu sunt atât de mulți câini vagabonzi și că aceia care erau, nu erau atât de teritoriali și agresivi, semn că nu le mergea rău. Chiar am observat o anume pioșenie în felul în care oamenii vorbeau despre drepturile animalelor.
În mod foarte cert treaba asta m-a bucurat enorm și a sporit sentimentul de siguranță pe care l-am avut în El Salvador, nu de alta dar mie mai teamă îmi era de câinii de pe străzi decât de criminalii de prin cotloane. Dincolo de această dovadă incontestabilă de evoluție și dragoste pentru animale, nu pot spune că am simțit că El Salvador este pet-friendly.
Am fost surprinsă să văd, în fiecare oraș cât de puține unități de cazare sunt pe booking. În capitală le număram pe degetele de la mână (și nu este plin sezon turistic!), dacă puneam și filtru pet-friendly, nu mai rămânea nimic. Nu m-au primit cu Joy în aproape niciun restaurant, uneori nici în magazinașele de cartier, iar problemele întâmpinate cu mijloacele în transport în comun au fost exact aceleași ca și în celelalte țări.
În mai multe cazări, pet-friendly și care, teoretic, nu percepeau taxă extra pentru animale, când am ajuns acolo îmi cereau 10-15 USD/ zi pentru Joy, lucru inadmisibil pentru mine. M-am oferit de fiecare dată să le las o garanție, în caz că Joy strică ceva. În autobuzele locale din El Salvador e spectacol continuu, nici nu îți poți imagina în ce stare sunt și cu ce urcă oamenii. Totuși, cea mai aruncată într-un colț și privită pe sub sprâncene eram tot eu. Înțeleg tot mai mult că legile scrise nu au valoare în fața celor nescrise. Iar cele nescrise vizează fie oamenii cărora nu le plac animalele, iar în fața lor nu ai nicio șansă, sau cei cărora le este teamă de daune. Dacă cei din urmă sunt ușor de gestionat, cei dintâi sunt piedici imense și nesuferite în parcursul nostru...
Este impropriu spus că acesta ar fi un motiv bun pentru a vizita El Salvador, totuși mi s-a părut foarte interesant de menționat. El Salvador este prima (și deocamdată singura) țară din lume care a adoptat Bitcoin ca mijloc legal de plată în 2021, acesta devenind monedă națională, alături de dolarul american. Mi se părea atât de straniu când întrebam la un magazin dacă se poate plăti doar cash sau și cu cardul și eram întrebată la rândul meu: Bitcoin? Chivo? Chivo fiind portofelul electronic utilizat de ei pentru transferuri de Bitcoin și dolari și de schimb valutar fără comision între cele 2 monede. Există peste 200 de bancomate pentru Chivo în țară. În momentul luării deciziei de a legaliza cryptomoneda și de a o transforma în monedă oficială a țării, președintele a oferit fiecărui om din țară 30 de dolari, sub formă de Bitcoin. Până la plecare nu am reușit să mă obișnuiesc cu semnul de Bitcoin alăturat semnelor de Visa și Mastercard, la fel cum nu am reușit să mă obișnuiesc cu faptul că la intrare în magazine aveai interdicție cu câine, înghețată și mitralieră.
E prima dată când merg într-o țară (și nu mă refer doar din această călătorie, ci din toate cele +50 vizitate), în care îmi rămâne așa puternic în gând un om de la conducerea actuală a statului. Spun actuală, pentru că mai viu decât Mao al Chinei nu știu dacă îmi va rămâne cândva alt conducător. Președintele țării, Nayib Bukele, cunoscut în America Latină drept the “Millenial President”, este o persoană pe care am citit-o pe buzele tuturor celor cu care am interacționat. Și nu erau susținători fanatici, unii dintre oameni chiar mi-au spus că nu îl plac din diverse motive, dar că sunt conștienți nu doar că a făcut cele mai grozave lucruri din istorie pentru țară, dar și că a poziționat El Salvador mai sus decât orice altă țară a Americii Latine, din punct de vedere al siguranței și al iubirii pentru oameni și animale.
Mie treaba asta nu mi se pare puțin lucru, am simțit o puternică legătură între oameni, datorită politicii când până acum, în orice context, am simțit doar că politica îndoctrinează și dezbină. Cred că ce vreau să spun prin aceste lucruri, este faptul că El Salvador este cel mai bun exemplu pe care l-am văzut în aceste aproape 8 luni care spune că se poate. America Latină poate fi un loc mai sigur. Iar cea mai mică țară a făcut primul pas.
Deși este aspectul cu care am început acest articol, mi se pare important să îl reiau și să îl menționez și în această listă de 10 motive pentru care să vizitezi El Salvador și asta deoarece întrebările legate de siguranță sunt, poate, cele mai frecvente pe care le primesc de la voi. Siguranța, sănătatea, un acoperiș deasupra capului, un venit lunar constant, un om drag lângă tine, sunt lucruri care nu valorează atât de mult atunci când le ai la îndemână, ci încep să capete valoare atunci dispar.
Experiențele mele din punct de vedere siguranță în această călătorie sunt mult diferite de catastrofele pe care le-am citit pe internet, dar asta nu înseamnă că locurile pe care le-am vizitat nu sunt periculoase. Înseamnă că am dezvoltat o stare de alertă intrinsecă, cumva și la fel văd că se întâmplă și în cazul lui Joy. Atâta doar că eu o manifest la interior, iar ea la exterior. La ea are legătură cu zgomotele obositoare și consumatoare care sunt prin toată America Latină, artificii, bombe, mașini vechi, motoare, oameni care urlă în loc să vorbească etc., la mine are legătură mai mult cu lucruri ce țin de baza piramidei lui Maslow, deci, inclusiv cu temerile ei, nu neapărat de locul propriu-zis în care ne aflăm. În tot tumultul acesta, El Salvador a fost o gură de aer proaspăt.
- Călătorii români nu au nevoie de viză pentru a intra în El Salvador, iar perioada maximă de ședere este de 90 de zile, în decurs de 6 luni; ca de obicei, site-ul MAE este punctul de plecare în verificarea acestor aspecte. Un lucru foarte important de menționat este acela că Honduras, Guatemala, Nicaragua și El Salvador fac parte din Regiunea CA-4, iar viza de maxim 90 de zile primită în una dintre aceste destinații este valabilă pentru toate 4, dacă se călătorește din una în cealaltă. Pentru a avea mai multe zile, este nevoie să intri într-o țară din afara celor 4 și să revii, lucru cu care mă confrunt eu acum, în Nicaragua;
- diferența de fus orar între România și El Salvador este de 9 ore. Dat fiind faptul că în timpul șederii mele, ora acasă s-a schimbat (lucru care nu se petrece și în America Latină), diferența a fost de doar 8 ore;
- nu există zboruri directe din România spre El Salvador, ci cu doar 2 escale însă, drept să spun, nici nu am întîlnit pe cineca care să fi zburat aici. El Salvador este vizitat, de obicei, ca parte a unui tur în America Centrală. Poți intra lejer din Honduras, Guatemala și Nicaragua;
- moneda locală este dolarul americar și, începând cu 2021, bitcoinul;
- cât cheltui într-o zi în Honduras diferă de la persoană la persoană, dar o medie decentă cred că ar fi cam 30-40 USD/ zi, dacă ai un stil de călătorit asemănător cu al meu și dacă elimini ce ai de plătit extra pentru călătoritul cu cățelul. Asta înseamnă hotel de buget sau airbnb, dar nu hostel, o masă pe zi în oraș, transport (am folosit destul de mult uber în capitală), plus media excursiilor;
- mâncarea tradițională este pupusa, o turtiță făcută din făină de porumb și prăjită pe grătar, umplută cu diverse, cel mai adesea cu brânză și cârnați făcută pastă, care se numește „revuelto” (amestecată) și care se servește cu varză și ceapă murată și sos picant. Nu pot spune că ne-am împăcat foarte bine;
- singura bere locală care mi-a plăcut a fost Pilsner (nu că mi-a plăcut în mod deosebit, dar a fost ok), celelalte – Suprema și Golden – aveau gust acru, în timp ce Regia mi s-a părut o idee prea tare, este și așa considerată berea muncitorilor, nu prea se găsește în restaurante;
- transportul în comun mi s-a părut foarte bine pus la punct, există numeroase autobuze și microbuze către toate destinațiile, iar prețurile sunt accesibile chiar și pentru călătoriile mai lungi, în autocare de calitate. Atâta doar că, dar fiind faptul că este cea mai suprapopulată țară a Americii Centrale, traficul poate deveni infernal și petreci o oră jumătate în autobuz sau taxi pentru 20 de km;
- este nevoie de adaptor pentru încărcătoarele europene, același necesar în toate țările din America Centrală;
- internetul m-a necăjit și aici, pachetele lor conțin foarte puțini GB, dar chiar și aia puțini se conuma ireal de repede. În 3 săptămâni mi-am reîncărcat cartela de 4 ori, deși planul ales, de fiecare dată, era pentru 2 săptămâni. Pentru un astfel de plan am plătit 35-40 RON. Ideea este că maximul de GB pe care îi conținea era 4 GB dar care, nu înțeleg, se consumau aproape instant, deși la cazări foloseam internetul de acolo;
- perioada ideală de vizitare este între noiembrie și martie, lucru pe care îl confirm, am avut vreme 100% perfectă, să compenseze, poate, ploile torențiale din Honduras, cerul a fost mereu senin, iar căldura tolerabilă, serile chiar plăcută
- politicile de intrare și ieșire cu cățelul din El Salvador au fost simple și de bun simț, exact ca în Honduras. De fapt, doar în aceste țări au fost astfel, fără numeroase probleme. Pentru a intra în El Salvador din Honduras ai nevoie de clasicul Certificat Internațional Veterinar, de vaccinuri la zi și deparazitări. Lucrurile puteau fi atât de simple, dar nu au fost, pentru că în final, am fost păcălită, nu știu dacă intenționat sau veterinarul chiar nu știa. Cert este că, pentru a mă asigura că nu mi se oferă prețuri de „gringa”, mai rog localnicii să vorbească pentru mine să ceară prețuri. În acest caz, veterinarul mi-a spus că nu este suficient acest certificat și că este nevoie să fie trimis și la consulat, aprobat și alte nebunii care au sfârșit prin a mă costa 170 Euro (!!!!), fără a-i face lui Joy vreun vaccin sau deparazitare inclusă în această sumă. Citisem și eu despre el pe internet, lucru care m-a făcut și mai mult să mă las păcălită. Când am ajuns în El Salvador, domnul foarte amabil de la controlul animalelor mi-a spus că acele certificate se fac doar pentru animale transportate ca aliment și că el este destul de sigur că am fost păcălită intenționat. Extra pentru a intra Joy în El Salvador am plătit o taxă de 10 USD. Intrarea și ieșirea din Honduras, precum și cea din El Salvador au decurs cel mai simplu, decent, cu bun simț de până acum, chiar dacă deloc ieftin. Vă spun un mic secret, la fel a decurs și intrarea în Nicaragua. Cred că meritam și noi să fie ceva, cât de cât, mai simplu...
Dragă partener de călătorie,
Mult a fost și cine știe cât va mai urma din această experiență. Din fiecare țară plec cu o lecție, sper doar să ajung să mă folosesc de ea mai departe. Dacă îți amintești articolul pe care l-am scris la început de drum (îl poți citi aici), povesteam despre cuiele pe care ne încăpățânăm să stăm chiar și când ne doare. Ei bine, știam că voi lua obiceiurile bune și proaste cu mine, nu m-am așteptat o clipă să rămână frumos acasă și să mă aștepte. Unul dintre obiceiurile mai puțin bune care mă însoțește este acela de a lâncezi în locurile și stările în care nu mi-e bine, de a mă încăpățâna să nu ies din situații care îmi fac rău, respectiv să fug prin momentele frumoase, în loc să le savurez. Fix pe de-andoaselea față de cum s-ar cădea.
Privesc retrospectiv la cele 50 de zile petrecute în Honduras, în care, practic, nu am făcut nimic pentru mine și sufletul meu, nu m-am bucurat, nu m-am relaxat, nu am vizitat, m-am închis în hoteluri și pensiuni, încercând să finalizez niște proiecte restante și să găsesc unele noi. Nu am ajuns la liman cu niciunul dintre planuri, doar m-am adâncit mai tare în ce mă speria și îmi făcea rău, anume grija zilei de mâine. În schimb, în cele 21 de zile petrecute în El Salvador, am văzut multe lucruri minunate, am cunoscut oameni frumoși, am ieșit, am reușit și să ajung ceva mai aproape de liman cu proiectele.
Văd, cu fiecare ocazie, că orice zi în care nu zâmbesc, în care aleg să nu ies din casă, în care nu văd soarele, în care nu-mi las măcar un răgaz de câteva minute pentru mine, în care mă încăpățânez și cert – lumea, universul, pe Joy, pe mine – este nu doar o zi pierdută, ci o zi pentru care muncesc mult ca să o restabilizez. Și ca să mă restabilizez. Asta mi-e lecția din El Salvador. Dacă ai ajuns cu lectura până aici, îmi spui și tu care e cea mai recentă lecție pe care ai luat-o dintr-o călătorie? Îți mulțumim că ești!
Cu drag, partenerele tale de călătorie,
Roxi și Joy
Dacă ai ajuns cu lectura până aici și ți-a făcut plăcere, ai găsit ceva interesant sau ți-a oferit câteva idei utile despre cum ai putea să te organizezi pentru o călătorie în el salvador prietenoasă cu pufosul sau cu buzunarul tău, îmi poți face cinste cu o bere. Dacă doar ai scrollat până aici plictisit/ă de conținutul total neinteresant, îmi poți face cinste cu un bax de bere, ca să am inspirație mai bună pentru următorul articol. Eu îți mulțumesc oricum. 🙂
