Dragă cuceritorule,
Ți-am povestit cu ceva timp în urmă despre cea mai recentă ascensiune a mea pe acoperișul Poloniei, Vârful Rysy, din lanțul muntos Tatra. Spun cea mai recentă, deoarece aceeași ascensiune am făcut-o anterior și din Slovacia, varianta de traseu mai ușoară și mai scurtă. Și cum mi-ai trimis atât de multe mesaje, aprecieri și întrebări, lucru pentru care îți mulțumesc, am decis să îți mai povestesc despre un alt traseu din Munții Tatra, tot cu pornire de pe partea poloneză, cu un grad de dificultate mai scăzut decât cel anterior și care este practicabil pe tot parcursul anului.
Totuși, spun localnicii, perioada ideală de ascensiune este finalul toamnei, când vegeția devine electrizant de roșie, iar peisajele sunt spectaculoase. De aici și numele traseului – Czerwone Wierchy – Vârfurile Roșii. Eu l-am parcurs la finalul verii și, cu toate că nu am avut parte de spectacolul de foc, a fost delicios! Partea grozavă e că tu mai timp suficient să te organizezi și să îl vezi taman în sezonul lui cel mistuitor de frumos!
Czerwone Wierchy este un traseu de creastă care marchează granița între Polonia și Slovacia. Practic cu fiecare pas pe care îl făceam, habar n-aveam dacă iar am mai călcat o dată în Slovacia sau eram tot în Polonia. Întreg traseul este marcat cu borne care indică P (Polonia) pe o parte și S (Slovacia) pe cealaltă. E ciudat și interesant în același timp. Pe Rysy eram tot un ochi la bolovani, pe Czerwone Wierchy la borne. Nu e, totuși, puțin lucru, să îți odihnești picioarele ostenite pe o bornă și un ochi să țintească la mai știu eu biserică cu turlă din Slovacia și celălalt la niște colțunași din farfuria unui polonez.
Traseul nu este unul deloc dificil, nu există porțiuni tehnice sau foarte expuse, însă poate deveni obositor din cauza lungimii (+20 km) și din cauza diferenței mari de nivel (+1462 m, respectiv -1589 m). Traseul poate fi parcurs în pas domol și cu multe pauze, în 8-10 ore. Creșterea și descreșterea în altitudine se face ușor, deoarece pantele sunt foarte susținute, ceea ce înseamnă că după ce treci de greul urcării în creastă, mare parte a traseului te poartă pe culmi line și relaxante.
Vârfurile Roșii sunt 4 la număr și toate depășesc 2000 metri – Kopa Kondracka (2005 m), Małołączniak (2096 m), Krzesanica (2122 m) și Ciemniak (2096 m). Peisajul este cu totul diferit față de cel din ascensiunea pe Rysy. Potecile sunt late și totul în jur abundă în vegetație, iar în departare se zăresc crestele stâncoase ale celorlalte lanțuri muntoase. Dacă te ajută să îți imaginezi mai bine, poți face o comparație cu traseul de creastă din Munții Iezer-Păpușa. Sau un Baiului mai lung, dacă vrei.
Traseul este în formă de semicerc și pornește din Kuznice și se încheie în Kiry. Poți, desigur, să îl parcurgi și în sens invers, însă îți recomand această variantă. În ambele puncte se poate ajunge rapid cu un microbuz, care circulă des și până târziu în noapte.
Traseul este foarte aglomerat cel puțin în prima parte, până treci de primele 2 cabane care marchează urcușul spre creastă – Polana Kalatowki și Polana Kondratowa. Ambele merită un scurt popas, deoarece priveliștile sunt frumoase și diferite. Totuși, aglomerația te va face să îți dorești să nu prelungești prea mult popasul. Există multiple variante de parcurgere (integral sau parțial) a acestui traseu, indicate pe numeroasele marcaje de pe drum, motiv pentru care pe creastă arareori am întâlnit grupuri care să urmeze întocmai varianta aleasă de noi, anume cea mai lungă.
Am întâlnit, în schimb, multe multe căprițe negre, suratele tatrice ale celor carpatice, dar ceva mai prietenoase. Fie se apropiau curioase de tine și te fixau cu ochi mari, fie te ignorau cu totul când voiai să treci de ele pe potecă și le deranjai de la masă. În compania lor m-a prins înserarea, în coborârea prin dolinele Tatrilor, iar apusul ne-a surprins într-o liniște care mă face să zâmbesc și azi.
Dragă cuceritorule,
Așa cum există loc în lumea asta pentru toată lumea, la fel există și munți și trasee și momente pentru fiecare dintre noi. Îți urez cu drag, așa cum am făcut-o mereu, să nu ignori semnele naturii și ale corpului tău atunci când le alegi. Iar de va fi să te nimerești prin Munții Tatra în perioada ce vine, îți recomand să o faci cu mașina (accesul este destul de facil din România) și să dai timpului niște timp prin Polonia, care este o țară incredibil de frumoasă și ofertantă. Îți mai las alte 2 articole de inspirație, dintr locurile pe care le-am vizitat în Polonia și în care aș reveni cu drag, oricând: ascensiunea pe Vârful Rysy și vizita în cel mai frumos și colorat sătuc din câte am văzut să existe, Zalipie.
Dacă ai ajuns cu lectura până aici și ți-a făcut plăcere, ai găsit ceva interesant sau util în ea, ți-ai oprit atenția cu drag mai multă vreme asupra unei fotografii sau ți-am făcut și ție poftă de o tură montană prin văi și pe creste, îmi poți face cinste cu o bere, folosind butonul de mai jos. Dacă doar ai scrollat până aici plictisit/ă de conținutul total neinteresant, îmi poți face cinste cu un bax de bere, ca să am inspirație mai bună pentru următorul articol. Eu îți mulțumesc oricum.🙂
Te felicit! Respect și tot binele din lume, să fii sănătoasă și numai împliniri! Toată viața mi-am dorit să ajung în munții Tatra. Eu știu, poate odată…..Succes în continuare și să te întorci sănătoasă acasă!🤗🤗😘
Mulțumesc tare mult!
Sigur vei ajunge dacă asta îți dorești!
Iar când o faci, să ne lași și nouă un semn, să ne bucurăm împreună 🙂
Mulțumesc pentru gândurile frumoase, le întorc, cu drag.