Dragă cinofilist,
Am aflat și eu recent că așa ne numim noi, ăștia de ne iubim la nebunie companionii pufoși, de suntem în stare să îi luăm cu noi și la capătul lumii. Literalmente, zic. În cazul în care plănuiești să pleci într-o călătorie cu cățelul tău, care implică zbor cu avionul și, mai ales, schimb de culturi (deci, cel mai probabil, un zbor intercontinental), îmi doresc să cred că informațiile ce urmează îți vor fi, cât de cât de folos. Îmi imaginam și știam, că nu va fi ușor, dar nu mi-am imaginat că va fi atât de dificil.
Așa cum spuneam și în articolul în care am povestit despre decizia mea de a pleca cu Joy în lume (pe care îl poți citi aici), nu este imposibil, dar este extrem de greu. Și de scump. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Dar poate fi diferit în cazul tău, datorită (sau din cauza) rasei de cățel. Mi-aș fi dorit să mă documentez mai temeinic înainte de plecare, pentru a reduce din problemele și costurile care au apărut pe parcurs. Nu-i nimic, am învățat și așa din ele și sunt bucuroasă cel puțin să știu că experiențele mele mai puțin fericite pot reduce din neajunsurile tale.
Iată 10 lucruri pe care trebuie să le ai în vedere și să le documentezi temeinic înainte de a lua decizia să pleci în lume alături de companionul tău pufos:
Dacă mă urmărești de ceva vreme știi, probabil, că pentru mine Asia este acasă. În mod evident, primul meu gând a fost acela să plec cu Joy în Asia. Pe lângă familiaritatea locului, m-a atras faptul că aș fi putut trăi acolo cu costuri reduse și că aș fi avut numeroase activități de făcut. Așa că am hotărât să încep cu Bali. Găsisem biletele de avion, aproape plătisem și chiria la o căsuță într-o orezărie, când aflu că în Indonezia este interzis să intri cu animale de companie. Cumva, ilegal, riscant și cu mulți bani, se poate prin Jakarta. Iată că, în căutările mele pe Google nu mă lovisem de acest aspect. Am mutat base camp-ul în Filipine. Acolo, orice animal trebuie să stea în carantină 4 săptămâni. Am trecut apoi la Vietnam și am vorbit cu o româncă ce a locuit câțiva ani acolo, care m-a sfătuit sub nicio formă să nu duc cățelul.
Schimbând locațiile tot mai dezamăgită și realizând că, probabil, trebuie să scot Asia de pe listă, am ajuns la 2 concluzii în legătură cu acest aspect:
- Orice căutare pe Google pe această temă trebuie să înceapă cu „Is it allowed to bring pets in...?” și alte variabile. De asemenea, pe site-ul MAE all țării respective puteți găsi câteva detalii, dar nu suficiente.
- Sunt foarte utile discuțiile cu oameni care locuiesc sau au locuit acolo. Indiferent că ai cunoștințe sau nu, există grupuri pe internet în care poți intra și întreba.
Știu că sună caraghios, dar temerea Asiei este că tocmai câinii din Europa le vor aduce rabie, continentului care colcăie cel mai tare de rabie. Pur și simplu, vizitând Asia de atâtea ori, nu mi-am putut imagina că ar fi posibil așa ceva și, implicit, nici nu m-am gândit să mă documentez mai temeinic. Cele de mai sus se aplică și altor destinații. Să duci un câine în Australia te costă peste 10.000 Euro, în Elveția ai niște condiționări nebune iar în Islanda și alte țări nordice este obligatorie carantinarea. Eu nu am ales America de Sud neapărat după dorință, cât pentru că am văzut că se poate călători între țări cu o oarecare ușurință. Cu oarecare, da? Rămâne să mai vorbim despre asta... 🙂
Discutând cu veterinarul despre faptul că nu pot merge în Asia din cauza condiționărilor de mai sus, m-a întrebat dacă am luat în calcul ce boli poate lua cățelul din medii noi, cu care corpul lui nu este obișnuit. În România ne temem de căpușe și purici, acolo pericolele sunt altele. Drept este că nu, nu mă gândisem nici la asta. După câteva discuții pe această temă, am decis să scot de pe listă și Africa de Sud. Posibil să mă fi pripit aici.
Totuși, teama principală era boala dată de țânțari, dirofilarioza, o apucătură afurisită care nu oferă semne decât atunci când este prea târziu. Pe scurt, mușcătura de țânțari poate duce la fomarea unor viermi intestinali care mănâncă cu o viteză destul de mare inima patrupedului. Din păcate, această boală tropicală a ajuns deja și în România, întâi în zona Deltei, dar se cunosc cazuri și în capitală. Pentru asta, veterinarul a administrat o deparazitare internă mai puternică, iar extern am făcut extra o deparazitare Frontline de o lună peste cea de 3 luni încă activă (Bravecto). Deoarece dirofilarioza începe să dea semne abia prin stadiul 3 din 4, este recomandat ca, din când în când, să se facă analize de sânge câinelui, astfel putând fi depistată mai devreme. În primele 2 stadii se tratează relativ ușor. Această boală este principala îngrijorare în zona aleasă de mine, în zona aleasă de tine pot fi altele.
Ei bine, aici începe cu adevărat aventura. Nu sunt la curent, desigur, cu regulile și politicile fiecărei companii în parte, există situații similare, dar și excepții, astfel că recomand să studiați nu doar paginile fiecărei companii pe care o luați în calcul, dar să sunați și la call center să puneți toate întrebările. De minim 3 ori. Cu minim 3 oameni diferiți. Pentru că sunt șanse să primiți informații total diferite. Așa a fost cazul meu cu Air France. Dar ei, cum am mai agreat deja, sunt foarte deosebiți, sper să nu fie prea mulți ca ei. De asemenea, nu vă bazați pe articole de pe internet, mai ales ante-datate, regulile se schimbă adesea. Iată lucrurile pe care le-am aflat din experiența mea:
- Companiile low-cost nu primesc animale de companie. Unele pot accepta service dogs, dar nu toate.
- Nu știu dacă toate companiie high-cost primesc, dar toate cele pe care le-am verificat eu, primeau. În cazul în care animalul are sub 8 kg, este acceptat la bord, iar prețul plătit extra este unul modic. El nu primește un loc, ci trebuie să încapă la picioarele stăpânului, sub scaunul din față. Animalele care au peste 8 kg călătoresc la cală, iar prețul plătit este considerabil mai mare. Există puține astfel de locuri, 2-3/ zbor deci trebuie verificat acest aspect înainte de achiziționarea biletului. Nu se poate cumpăra și nici verifica locul on-line ci doar telefonic, cu operatorii de zbor. Plata pentru acest serviciu se poate face la aeoroport, lucru pe care nu îl recomand, deoarece procesul de check-in al animalului este și așa complex și ești plimbat pe la mai multe ghișee, așa doar vei mai adăuga un ghișeu. Eu am făcut plata telefonic, cu ajutorul unui operator.
- În mod ideal, trebuie ales zbor cu aceeași companie, indiferent din câte segmente este format zborul. De asemenea, rezervarea trebuie făcută direct cu compania, și nu prin agregatoare (Kiwi, Esky, Booking etc.), pentru a fi siguri că veți avea locul rezervat pentru anima, la calăl. Procesul de rezervare și verificare a disponibilității se face pe fiecare segment de zbor, nu per total.
- Politicile referitoare la escală sunt foarte diferite, iar acesta este un alt aspect care trebuie studiat atent, pentru a nu vă găsi în situația în care credeți că animalul este transportat automat în următorul avion, precum bagajul de cală, și când colo el este rătăcit pe undeva prin aeroportul de tranzit. De exemplu, cei de la Qatar mi-au spus că la escalele de +3 ore, personalul plimbă și hrănește animalul. Cei de la Luftansa mi-au spus că animalul este direct mutat dintr-un avion în altul, fără a fi scos din cușcă. La Air France, la escalele de peste 4.30 ore iar la KLM la cele de mai puțin de 3 ore, se face check-out animalului de către stăpân, poate fi plimbat, apoi se face alt check-in. Aceste aspecte sunt foarte relevante când alegeți cu ce companie să zburați. De asemenea, nu pot recomanda suficient să întrebați în 10 locuri despre cum se procedează. 4 oameni de la Air France mi-au spus 4 lucruri radical diferite despre propriile lor proceduri, lucru care a rezultat într-un stres groaznic și, parțial, în pierderea zborului de legătură dintre Paris și Rio.
- Prețul pentru animalele transportate la cală se calculează diferit în funcție de companie, în funcție de dimensiunea câinelui (mă voi referi punctual la câini) și de tipul zborului. În cazul meu, Joy a fost încadrată la câine mare (deși este talie medie) iar zborul a fost unul intercontinental, deci am plătit maximul posibil. Cu Air France am plătit 400 Eur/ zbor pentru ea. Cu KLM aș fi plătit la fel. Cu Luftansa, dacă îmi amintesc corect, era 520 Eur, iar cu Turkish Airlinesc chiar și mai mult. Majoritatea companiilor nu au pe paginia lor aceste sume, eventual un interval, așa că cel mai bine este să îi consultați. De asemenea, pe lângă costul plătit pentru transportul animalului, trebuie luat în calcul faptul că asta te condiționează și pe tine să iei un anume zbor, conform celor menționate anterior – aceeași companie, fără low cost, fără agregatoare. Un exemplu concret – biletul pentru mine pentru Rio ar fi fost în jur de 500 Euro. Dar segmentele aveau operatori diferiți. Cel mai ieftin bilet cu același operator a fost 810 Euro. La care s-au adăugat cei 400 pentru Joy. Cum spuneam, nu este imposibil, dar nici ușor și ieftin nu este...
- Pentru transportul animalului de companie la cală este nevoie de o cușcă atestată IATA. Companiile aeriene nu pun la dispoziție aceste cuști. Ele trebuie să respecte o serie de reguli, iar dimensiunea aleasă trebuie să țină cont de o serie de mișcări pe care animalul le-ar putea face în ea. Puteți citi mai multe despre asta, aici. Deși Joy este un cățel de talie medie, am fost obligată să aleg o cușcă Large, de aproape 1 metru/ 1 metru, pentru a mă asigura că respectă regulile.
- Majoritatea companiilor aeriene au o listă de rase de câini care nu sunt acceptate, de regulă cei cunoscuți ca fiind foarte agresivi, câinii de luptă sau cei fonfăiți, nu știu cum se numesc, de tipul porcușorilor. Absolut fiecare companie are o listă de „din ăștia nu”, nu uita să o cauți pentru a te asigura că animalul tău nu este pe lista interzisă.
Cele de mai sus se aplică parțial sau deloc în cazul câinilor de suport emoțional, ai celor de terapie sau ai celor de servicii. Poți citi mai multe despre aceste categorii, aici.
- Un sfat util pe care l-am primit și eu și îl dau, cu bucurie, mai departe, este acela de a întreba un însoțitor de zbor după ce boarding-ul este complet, dacă animalul este la bord. Însoțitoarea a verificat direct cu pilotul, care mi-a confirmat acest lucru.
- Unele țări cer ca animalul să treacă printr-un control sanitar înainte de a părăsi aeroportul. Este, desigur, și cazul Braziliei. Aici procedura a fost simplă și rapidă, mi s-a cerut Certificatul Internațional Veterinar, mi s-au pus 2-3 întrebări și, apoi, când am spus care este următoarea țară în care voi merge, am primit un pliant cu informații.
Procedura aceasta este una destul de similară în majoritatea destinațiilor, totuși există câteva excepții, pe care recomand să le verifici din mai multe surse, pentru a te asigura că nu îi este refuzată îmbarcarea câinelui. Cele mai multe țări cer pașaport, cip, vaccinare completă cu minim 21 de zile înainte de zbor, deparazitare internă și externă, precum și un examen clinic la veterinar, cu o anume perioadă înainte de plecare, diferită de la țară la țară.
Cum altfel, Brazilia trebuia să fie puțin mai diferită (cum este din atâtea puncte de vedere...) și nu acceptă pașapoarte europene. În loc de acest pașaport, este nevoie de un Certificat Internațional Veterinar emis și completat de o autoritate oficială, deci nu de un medic veterinar, dar pe baza investigației făcută de acest din urmă. Aceasta a fost o provocare cu care m-am luptat vreo lună, deoarece autoritățile o pasau de la unii la ceilalți. A fost cu vizite la Direcția Santar Veterinară, cu telefoane la ambasadă și la consulat. Într-un final, am primit documentul de la DSV.
Așadar, pentru Joy, eu am avut la mine pașaportul cu toate informațiile trecute la zi (nu a fost nevoie pentru Brazilia, dar va fi pentru următoarele țări), carnetul de sănătate la zi (nu este nevoie de el dar, în cazul în care se va întâmpla ceva cu pașaportul, un alt veterinar îmi va putea emite unul nou pe baza carnetului) și Certificatul Veterinar Internațional.
În momentul trecerii dintr-o țară în altă, cerințele noii țări vor ține cont de ultima țară vizitată, nu cea de proveniență. În cazul meu, Brazilia. De asemenea, pentru țările Rabies Free (nu este cazul nici unei țări din Europa), pe lângă vaccinarea antirabică la zi este nevoie și de un test de anticorpi, proces puțin mai îndelugat și destul de costisitor, pe care este recomandabil să îl ai în vedere din timp. De asemenea, întoarcerea în România poate fi condiționată de țara din care vii. Atenție, trebuie mers la veterinar înainte de ieșirea din orice țară, chiar dacă stai doar 2-3 zile într-o țară. Depinde de țară, este posibil să fie obligatorie vizita la veterinar și la intrare.
Pentru demersul de la punctul acesta, cât și de la cel anterior, eu am folosit următoarele surse:
- Iata Travel Center
- MAE
- Site-ul consulatului din țara respectivă
- Am contactat telefonic ambasada Braziliei în România
- Am pus întrebări pe forumuri
Acesta este un punct de interes pentru cei care nu doresc să închirieze o mașină la destinație și unul care s-a transformat într-o mare provocare pentru noi, în Brazilia, unde este menționat prin lege că este interzis transportul cu animale de companie în mijloace de transport în comun. Cu mici excepții, este și a fost o mare dificultate. Autobuze, tramvaie, mașini, toate ne refuză. Am mers cu câteva ubere, însă până să ne ia unul, ne refuzau alți 20. Aici este destul de similar cu România. Am mers și cu Blablacar și, deși am filtrat după „pets allowed”, tot m-au refuzat. Unii mi-au cerut să am cușca de transport, lucru pe care nu îl doream, mai ales că poate mergeam până în oraș, undeva.
Pentru a ajunge din Rio în Ilha Grande (vreo 130 km până la debarcader), am petrecut 9 ore încercând să găsesc un mijloc de transport. Până la urmă am luat un Uber (prețurile sunt mult mai mici la Uber față de România) care m-a acceptat fără cușcă și de acolo vaporul, unde a fost obligatorie botnița. Dacă scopul tău este să fii foarte mobil, așa cum îmi doresc eu și nu dorești să închiriezi o mașină, America de Sud poate fi o sursă inepuizabilă de piedici.
Pe lângă vizita imperativă la veterinar, iată câteva lucruri de care este util să ții cont:
- Animalul trebuie să fie curat și îngrijit. Există posibilitatea de a fi refuzată îmbarcarea lui, în caz contrar.
- Trebuie să fie obișnuit cu cușca, nu să intre pentru prima dată în ea în aeroport.
- Ideal ar fi să beneficieze de o plimbare lungă înainte, să fie liniștit în momentul îmbarcării.
- Administrarea de calmante sau mai știu eu ce alte sedative și nebunii (care mi-au fost și mie recomandate pentru Joy), nu doar că este o prostie dar, dacă este observată, va duce la refuzul îmbarcării. Este doar părerea mea dar, dacă tu consideri că animalul tău are nevoie de așa ceva pentru a putea trece prin experiența asta, poate experiența asta chiar nu este pentru el.
- Animalul nu trebuie hrănit cu minim 6-8 ore înainte de zbor.
- Procesul de check-in este unul mai complex. Recomandabil ar fi să fii cu 3.5-4 ore înainte la aeroport pentru a face o plimbare lungă înainte de a-l îmbarca și apoi să ai timp să stai la toate cozile necesare, pe lângă cele pe care le cunoști prea bine.
- Gândește-te cât de confortabil îi va fi animalului tău să stea 8-10 etc. ore singur într-o cușcă. Pe lângă orele de zbor se adaugă cele minim 3 recomandabile de la check-in, posibilele întârzieri ale zborului, precum și formalitățile de ieșire. De aceea o plimbare lungă înainte și câteva lucruri de ale lui în cușcă (o păturică, o jucărie, ceva de ros etc.), i-ar putea ușura puțin din neplăceri. De asemenea, poate ar fi util să citești din experiențele altor călători pe internet, încercând, totuși, să păstrezi un raționament propriu în părerile pe care ți le faci. Să fii conștient că lucruri rele se pot întâmpla și celui mai echilibrat animal, cum și ție, om echilibrat, ți se poate întâmpla să se prăbușească avionul cu tine sau mai știu eu ce. Plăcută această experiență nu este, eu consider că e important să ți-o asumi și apoi să faci tot ce ține de tine pentru a reduce din neplăceri.
- Mai important decât orice (sau așa consider eu, în cazul nostru) este ca tot procesul să fie plin de afecțiune. Eu sunt sigură că Joy înțelege când o pup mult mult, și o strâng în brațe și îi spun că o să fie bine, că nu va păți nimic și că ne vedem mai târziu. Proces pe care îl repet din plin, în momentul regăsirii. Cred și știu că înțelege asta.
Pentru mine, bagajul lui Joy a fost foarte important și gândit bine, deoarece am considerat că multe dintre lucrurile pentru mine le pot găsi oricând și oriunde, dar pentru ea, nu.
Iată ce am pus eu în bagaj, pentru Joy:
- Hamuri Ruffwear – după ce, de-a lungul timpului, am încercat diverse hamuri, am rămas total credincioasă celor de la Ruffwear, chiar dacă sunt puțin mai scumpe. Sunt extraordinar de rezistente, după spălare arată de fiecare dată ca noi (și după 2 ani), plus asigură o prindere foarte bună chiar și pentru trasee t15ehnice de munte, unde a fost nevoie să o leg în coardă, de câteva ori. În plus, prinderea se poate face și de la piept, ceea ce facilitează plimbarea la pas. Am luat cu mine 2.
- Lesă cu amortizor de la Chunky Paw – după ce câteva săptămâni am căutat cu disperare să găsesc o astfel de lesă la Ruffwear, toate stocurile fiind epuizate în România, am ales una de la Chunky Paw. Este absolut extraordinar de utilă, o ador! Se prinde în talie cu ajutorul unei centuri și tot cu aceasta o fixez, la nevoie, în anumite zone, când am nevoie să mă aștepte în fața unui magazin, spre exemplu. Este elastică și absoarbe șocurile când cățelul trage și are 2 puncte de prindere pentru mers la pas și mers mai lejer. Eu am luat una pentru câini de talie mare și cred că am făcut alegerea bună.
- Lonjă de la Decathlon – deși acasă s-a dovedit utilă adeseori, din experiențele de până acum mi-am dat seama că aici fie voi folosi lesa scurtă (în oraș), fie o voi lăsa liberă pe Joy (pe plajă). Mi se pare foarte utilă pe traseele de hike, pentru a oferi libertate câinelui, fără să îl lași liber de tot. Fie că nu dorești asta, fie că în multe spații în natură nu ai voie să o faci. Din păcate, până acum, accesul cu animalele a fost interzis pe toate traseele de hike, deci nu am avut ocazia să o folosesc, încă.
- Zgardă și bănuț cu detalii contact – deși voi evita să o las liberă, prefer să îmi iau toate măsurile de precauție, astfel că la lesă am pus un bănuț cu datele mele de contact și am luat și unul extra, în caz că acesta se pierde.
- Tracker cu GPS Tractive – din păcate (sau din fericire), tracker-ul de la Tractive și-a dovedit utilitatea chiar mai repede decât mi-aș fi dorit. În momentul în care am pierdut avionul dinspre Paris spre Rio și „profesioniștii” de la Air France nu știau nici măcar să îmi spună unde este cățelul, cu ajutorul tracker-ului mi-am dat seama că este în același aeroport cu mine. Eu am ales un abonament cu acoperire internațională pentru tracker, cu plată lunară, astfel că acesta funcționează în aproape toate țările lumii. Când zic aproape, desigur, Brazilia face notă discordantă și de aici – este singura țară din America de Sud în care nu funcționează. Aplicația este intuitivă și faină dar, din păcate, are nevoie de date mobile, doar GPS-ul nu pare să fie suficient.
- Fluier de la Decathlon – înainte să am Tractive, am ajuns să am 30 de fluiere din astea de la Decathlon, împrăștiate pe peste tot prin casă și prin rucsacurile de munte. Știu că nu sunt pentru câini, dar Joy s-a obișnuit cu sunetul lor și este cea mai facilă metodă de a o chema pe munte, când se îndepărtează prea tare. Dacă ai fost vreodată într-o drumeție cu mine, imposibil să nu mă fi auzit fluierând. Sigur că nu puteam pleca fără el!
- Trusă de prim ajutor de la Decathlon – trusa este foarte bine dotată, parte dintre lucruri putând să le folosesc și eu. Am ales să mai adaug în ea câțiva plasturi pentru mine și câteva tablete de medicamente, astfel că o folosim amândouă. Am apreciat, cu precădere, folia de prim ajutor și cleștișorii pentru căpușe. Sper să nu am ocazia să îi dovedesc utilitatea, dar, dacă va fi să fie, sunt bucuroasă să știu că are de toate.
- Bol pliabil de la Decathlon – am luat un bol pentru mâncare care se pliază și am ales un model mai mare, în care să las apă, în cazul în care o las singură multe ore. Pentru plimbări am unul foarte mic, luat cu ani în urmă de pe Ali Express, pe care îl prind cu o carabinieră de rucsac.
- Borsetă pentru treats de la Decathlon – borseta mea favorită are un compartiment pentru cele 2 telefoane și chei și unul pentru recompense pentru Joy.
- Botniță – deși nu îi pusesem niciodată până acum, mă gândeam că este foarte posibil ca în anumite părți să nu fiu primită cu Joy fără botniță. Am cumpărat 2, din materiale care să o jeneze cât mai puțin. Totuși, e o întreagă aventură tragi-comică atunci când i-o pun pentru că, în primă fază, pare că paralizează și nu mai vrea să miște, apoi și-o dă jos cu lăbuțele indiferent cât de tare o strâng. Totuși, fără ea, mi-ar fi fost refuzat accesul și în puținele locuri în care am fost lăsată cu cățel...
- Cușcă atestată IATA – am dat mai multe detalii despre aceasta, mai sus. Eu am ales una de la Zooplus, mărimea L, apoi am văzut că cele de la Decathlon au și mâner de transport de tip troller, lucru extraordinar de util, deoarece pe cea pe care o am eu, nici nu ai cum să o tragi după tine, e un adevărat calvar să o mânuiești. Din păcate, cea de la Decathlon mărimea L nu era pe stoc, iar cea M pe care am încercat-o, era prea mică pentru Joy. O recomand, în mod cert pe cea cu mâner de transport.
Panduiți – deși cuștile IATA se închid foarte bine, în anumite aeroporturi este obligatoriu să fixezi cușca și cu panduiți. În România m-au lăsat fără, în Paris și Brazilia nu au fost de acord. Atenție, să ai la tine ceva cu care să poți tăia panduiții apoi. Eu nu am avut, iar cei din aeroport nu au vrut să mă ajute, pentru a mă forța să ies din aeroport cu câinele în cușcă. Am găsit soluții, bineînțeles.
- 2-3 porții de mâncare – deși această precauție s-a dovedit inutilă, dat fiind că bagajele mi-au fost pierdute și returnate după 6 zile, nu era totuși una necesară în cazul nostru. Spun asta deoarece Joy este un cățel adaptabil, care mănâncă absolut orice. Totuși, în cazul câinilor care urmează un tratament sau care au anumite sensibilități, o cantitate din hrana cu care sunt obișnuiți până reușești să o găsești la noua destinație se poate dovedi foarte utilă.
Unul dintre principalele lucruri asupra căruia mi-a atras atenția veterinarul meu este acela al noutății totale pentru câine. De la felul în care este transportat, la schimbarea domiciliului și a obișnuințelor. Acesta este un aspect care pe mine nu m-a afectat în mod deosebit, deoarece Joy călătorea și așa mult alături de mine, este obișnuită fără un cămin propriu-zis, doarme în hoteluri și corturi, are zile când stă și câte 24 de ore singură și nu își face nevoile în interior, e obișnuită și cu temperaturi de -20 de grade, dar și cu +30. Este adaptabilă din toate punctele de vedere și nu m-am temut că experiența asta o va trata altfel. Am avut perfectă dreptate, e ca și când aparține dintotdeauna fiecărui loc nou în care ajunge.
Lucrurile pot fi foarte diferite în cazul cățeilor care au multe rutine, care sunt obișnuiți să fie scoși la plimbare la ore fixe, care nu au autonomie și care nu au fost expuși unor situații diverse. Din spusele veterinarului și a celor pe care le-am citit și eu din experiențele altor oameni, un astfel de câine poate suferi o traumă puternică, din care să îi fie greu să își mai revină, dacă este supus unei atare noutăți. Cred că este un aspect care merită luat în calcul.
Am povestit în articolul anterior despre întrebarea primită recurent: chiar nu aveai cu cine lăsa câinele acasă? Ba da, dar nu am dorit asta. Totuși, dacă ar fi fost vorba doar de o călătorie din care să revin curând, aș fi preferat să nu o trec pe Joy prin experiența asta, care poate fi traumatizantă. De la informațiile lipsite de congruență, primite de la fiecare membru din echipa de la Air France, la modul execrabil în care au mânuit cușca și despre care am povestit tot în articolul anterior și până la posibilitatea de pierdere a cuștii, așa cum se pierd bagajele, totul este posibil.
Totuși, lucrurile nu trebuie să fie duse la extrem. Nu se moare de frig la cală, după cum am tot auzit (temperatura este de 21-22 de grade), cușca nu este aruncată în toate părțile în timpul zborului, ea fiind fixată cu centuri și, până una alta, atât de mulți oameni fac asta.
Eu cred că este vorba de o decizie asumată, care ține, în principal, de sensibilitatea omului și de sensibilitatea animalului. Cum niciuna dintre noi nu suntem astfel, pentru mine a fost o decizie simplă, pe care nu o regret și de la care nu mă voi da în lături nici de acum înainte. Desigur, feedback-ul primit de la Joy, imediat după ultimele 17 ore (!!!) înshisă în cușcă, alături de felul în care s-a comportat zilele următoare a fost foarte relevant. Și a fost cum îl imaginam – foarte bun. Exact așa cum este ea. Bună. Cea mai bună!
Dragă cinofilist,
Dacă ai ajuns cu lectura până aici, înseamnă, cred eu, cel puțin 2 lucruri. Primul că nu te-a deranjat apelativul ăsta ciudat pe care l-am descoperit și pe care ți l-am atribuit și, al doilea, că ai găsit măcar ceva util în acest articol. Poate că dacă aș mai fi călătorit cu Joy în afara țării pe distanțe mici, aș fi avut un minim de experiență. Așa, am judecat lucrurile din perspectiva călătorului solo, care se organizează într-un anume fel și care, în plus, se asigură că rezervă o cazare pet-friendly și alege un operator de zbor care acceptă animale la bord.
După cum pe pielea și blana noastră am aflat, lucrurile sunt mult mai complexe de atât. Puteau fi mai bune și mai simple, dacă mă documentam mai temeinic dar, sunt conștientă, puteau fi și mult mai neplăcute decât au fost de fapt. Cu acest gând în minte, sunt recunoscătoare că am ajuns sănătoase, că Joy este veselă și deloc necăjită, că luminează cu joaca ei fiecare loc în care mergem, că fiecare gest și mocuță a ei îmi transmite „bravo, mami, știu că a fost nasol, dar hai că ne-am descurcat!” și înlătură orice rid de pe fruntea mea care spunea „oare ar fi fost mai bine să nu fac asta?”. Dar da, știu, putea fi și altfel.
În cazul tău, poate fi mai simplu și mai bine, dar poate fi și de-a dreptul tragic. Nu le poți controla pe toate, dar asigură-te că cele care îți pică în grijă sunt cum nu se poate mai lipsite de riscuri, de dragul pufosului care te-ar urma oriunde.
Cu drag,
O mămică de Joy cu mai puține riduri, datorită mutriței ei fericite
Buna,
Foarte utile si pretioase informatiile detaliate in articol. Si eu as alege sa merg cu catelul daca ar fi o pentru perioada indelungata.
Multumesc!
Mulțumesc tare mult și mă bucur dacă au fost utile! Da, așa am gândit și eu, dacă o lăsam acasă aș fi avut mereu sentimentul că trebuie să închei, să mă întorc. Așa nu simt nicio presiune, e mult mai bine. E mai greu și mai scump demersul, asta în mod cert, dar nu a existat o secundă până acum în care să îmi fi spus, „of, de ce am luat-o și pe ea, uite ce greu e..”.