Dragă călătorule,
Mie îmi place să cred despre mine că, de cele mai multe ori, sunt călător, iar nu turist. Iar despre tine, prin prisma faptului că mă citești, aleg să cred același lucru. Nu aleg destinațiile în funcție de ce se poartă anul acela și, cu atât mai puțin, nu pun la ciorap un an întreg să merg o săptămâna undeva frumos, să stau degeaba și să mă odihnesc de toți banii. Nu vânez lucruri, ci experiențe. Nu am răbdare să mă plimb prin muzee câteva ore, dar mă pot pierde cu zilele pe străzi mărginașe, printre oameni și realitățile lor și să înțeleg cel puțin la fel de multe. Nu îmi plac spoturile ultra turistice și zgomotul generat de trebuie neapărat să mergem și acolo, toată lumea merge!
Limitările financiare și de timp m-au educat să fac alegeri cu cap înainte și în timpul călătoriilor, pentru a evita durerile de cap de după. De cele mai multe ori, zic. Altfel, am și eu momentele mele de impulsivitate turistică, generate de câte o fotografie care îmi ia mințile, momente care se transformă fie în experiențe memorabile, fie în lecții memorabile. Despre un astfel de moment vreau să îți povestesc astăzi.
Văzusem acum vreo 2 veri pe Instagram o fotografie cu Les Jardins d’Étretat și am știu că trebuie să merg. Atunci. Curând. Cât mai repede! Nu m-a descurajat să văd nici ce departe este cel mai convenabil aeroport (Paris), nici cât de dificil și costisitor este tranzitul cu mijloace de transport în comun de acolo până la grădini, eu știam una și bună, acolo era de mine și era de mers repede!
Grădinile se află pe coasta Normandiei, pe un deal deasupra sătucului pescăresc Étretat și sunt orientate către o mare de un albastru electrizant. Multe dintre faimoasele picturi ale lui Monet au luat naștere acolo, el fiind chiar sursa de inspirație a grădinilor. Coasta se întinde de-a lungul Canalului Mânecii și impresionează prin formațiunile ascuțite de calcar de un alb incredibil de alb, nuanță sporită și mai mult de plajele cu pietricele alb-gri. Frumos, poetic, boem. Dureros. Pentru fund, tălpi și orice așezi pe plaja aspectuoasă, dar martirică.
Singura combinație de mijloace de transport în comun existentă din Paris spre Étretat ne lăsa 6 ore pentru explorarea zonei, lucru care, inițial, ne păruse insuficient și ne imaginam cum vom alerga dintr-o parte în alta, între obiective și peisaje, neștiind ce să mai vedem și cum să profităm mai mult de timp. Cu gândul ăsta am urcat degrabă spre deja mult visatele Jardins d’Étretat.
Povestea grădinilor este interesată și deosebită.
Deși nu am găsit ce m-am așteptat și am fost, inițial, dezamăgită, pot înțelege și accepta că eu sunt cea care nu a fost pregătită pentru minimalismul aparent etalat de grădini, care, de fapt, ascundea o serie de valențe spirituale, culturale, peisagistice. Regret că nu m-am documentat ca un călător înainte, ci am fugit ca un turist avid după o fotografie bună. Drept e că nu mă pot plânge, am primit ce am dorit, nu o fotografie minunată, ci câteva zeci. Vechi de peste 100 de ani, grădinile, precum și vila au aparținut unei cunoscute actrițe franceze și au fost deschise publicului în urmă cu 6 ani. Deși suprafața este una mică, mai mulți artiși peisagiști din diverse colțuri ale lumii și-au lăsat amprenta și au creat opere de artă avangardiste, organizate în 7 secțiuni ale grădinii.
Grădina dominantă și cea care probabil generează 99% din vizite, este Grădina Emoțiilor. Inspirată de ferma de scoici a reginei Maria Antoinetta care, pe vremuri, se afla chiar la baza stâncii, Grădina Emoțiilor imită, cu ajutorul aranjamentelor din plante, flora lumii subacvatice. Iar în mijlocul păturilor de plante, ici colo, câte o perlă gri-albăstrui, plină de emoție. Denumite stropi de ploaie, sculpturile uriașe din rășină de poliester și praf de aluminiu te trec prin diverse stări, de la zâmbete largi, la furie, de la oboseală, la satisfacție, de la o stare jucăușă, la una agasată. Emoțiile privesc spre marea de alabastru și spre stâncile perfect de albe, de la picioarele Grădinii Impresiilor, care coboară în valuri de vegetație spre țărm. Deasupra lor, Grădinile din Amonte oferă o priveliște chiar și mai amplă asupra mării, iar de jur împrejur Grădina Avatar, Grădina Zen, Grădina din Aval și Grădina cu Mânere întregesc experiența oferită de acest loc pe cât de deosebit, pe atât de straniu.
Descrise ca fiind grădini parametrice de inspirație neo futuristă, avangardiste, Grădinile din Étretat sunt, indiscutabil, altceva față de orice am mai văzut. Lucru care poate atrage sau din contră. Retrospectiv, privind fotografiile și lecturând mai multe despre rostul grădinilor, am început să văd și să înțeleg materializarea intențiilor artiștilor și chiar să regret că nu am experiementat anumite trăiri acolo.
Altfel, în timpul vizitei, m-am simțit adeseori ca femeia de serviciu de la muzeul de artă contemporană care întreabă despre fiecare obiect pe care urmează să îl șteargă de praf asta e artă sau pot să arunc? și care se gândea de ce n-or pune și ăștia niște muzică franțuzească în locul patefonului ăla stricat. Care, de fapt, am citit acasă, repeta cuvântul artă în peste 120 de limbi... Na ia-ți-o p’asta!
Dragă călătorule,
Aceasta nu a fost o poveste despre un regret, deși, trebuie să recunosc, sentimentul ăsta m-a cam încercat în timpul vizitei. Nici măcar una despre o goană nebună peste mări și țări, în căutarea fotografiei perfecte. Nu a fost o invitație la vizită și, cu atât mai puțin, o denigrare a unui loc. A fost doar un episod din povestea unui om care învață zi de zi să fie călător, dar care, uneori, o mai pecește turistic. Și totuși azi, la aproape 2 ani de la v, când privesc fotografiile din strania grădină a lui Monet, nuanțele intense de verde care coboară în cascade spre stânci, chipurile cu emoții împietrite din iarbă și soarele care mângâie alabastrul mării, mai că uit că am fost acolo și aș pleca degrabă, din nou. Nu de alta, dar o fotografie chiar face cât o mie de cuvinte, atâta doar ca nu poți știi niciodată dacă acele cuvinte grăiesc adevărul ori ba...
Cu drag,
Un călător care o mai și pecește
UTILE:
- Jardins d’Étretat se află în Franța, pe coasta Normandiei, în apropiere de Havre.
- Cel mai apropiat aeroport este în Paris. Eu am zburat pe Beauvais, din considerente de costuri.
- Pentru a ajunge în Étretat din Paris, varianta optimă este închirierea unei mașini. În felul acesta, poți vizita și alte orășele de pe coastă. Drumul cu mașina durează sub 3 ore.
- Dacă optezi pentru transport în comun, acesta nu este foarte ofertant. Am găsit o singură combinație de tren + autobuz, care îți lasă 6 ore de vizitat în Étretat (aproximativ între orele 12 și 18). Din punctul meu de vedere este mai mult decât suficient. În afară de grădini, o plimbare pe stânci și o privire mării înconjurată de pietre și pietriș, nu ai ce face.
- Biletul retur de transport pentru o persoană costă în jur de 60 Euro.
- Grădinile se pot vizita zilnic, între 10.00 și 19.00
ca de obicei, integrată spiritual și cromatic în spectacol.