Dragă Om nebiniștit,
Nu-i așa că te simți și tu, uneori, ca un alchimist care caută să transforme orice moment de bine și liniște în aur? Nu de alta, dar parcă prea rar e bine sau liniște și când e bine înseamnă că faci și dregi și muncești și evoluezi și experimentezi și-ți atingi obiective, dar nu mai ai liniște, iar când ai liniște încep să-ți vorbească gândurile din cap (o făceau și până atunci, dar nu le auzeai din cauza zgomotului...) că ce faci cu viața ta, pierzi momente, ce stai, tu nu ești așa, hai apucă-te de ceva odată că de stai, îți stă norocul. Și alergăm între bine și liniște și ne scapă amândouă printre degete, când ar trebui să mergem frumos la pas, cu liniștea de-o parte și binele de alta, ca niște oameni biniștiți ce suntem și ce știm că o viață avem, păcat să alergăm prin ea și să obosim prea curând. Și doar pentru pacea asta interioară merită să privești cu atenție în jur și să alegi locurile, experiențele, oamenii care ți-o oferă. Chiar așa, trecătoare și ea, precum este și fericirea.
Cred că sentimentul de biniște vine odată cu vârsta. Sau cu înțelepciunea. Nu cu acceptarea, dar cu înțelegerea a ceea ce e cu adevărat important în viață. A lucrurilor și emoțiilor cu care rămâi, după ce tot ce e trecător, trece. Iar pentru asta trebuie să fi pășit prin viață ani buni. Asta explică, poate, de ce am găsit atât de multă biniște la Casa Meburger 279 din Mercheașa. Timp de 4 zile, am respirat aerul simplității, alături de sute de suflete seculare, cu vârste cuprinse între 154 și 930 de ani. Dar să le luăm pe rând.
Casa Meburger a văzut multe în cei 154 de ani ai ei. Și, deși întreaga casă a fost demolată și reconstruită, cei care au readus-o la viață s-au asigurat că păstrează fiecare amintire și fiecare poveste, că fiecare element de structură, piatră sau obiect vechi care poate avea o șansă la o nouă viață, o va primi. Nu am avut plăcerea să o cunosc pe Tanti Treni, bătrâna doamnă Katharina Meburger, în amintirea căreia casa poartă acest nume, dar am încercat să mi-o imaginez, după descrierile Mariei, cea care m-a invitat și întâmpinat la proaspăt inauguarata pensiune, alături de soțul ei, Silviu.
Tanti Treni era exact ca mătușa aia bună și de treabă, pe care poate ai avut-o și tu. Adică nu chiar exact, exact ca ea. Fiindcă Tanti Treni nu te trăgea de fălci și nu te pupa zgomotos pe ambii obraji. Și fiindcă Tanti Treni a supraviețuit lagărului de concentrare nazist. În schimb, Tanti Treni lăsa geamurile de jos ale casei deschise când gătea ceva bun, pentru ca fetele care locuiau în curtea din dreapta, Maria și sora ei, Elena, să poată intra rapid să își înfigă mânuțele în biscuiții calzi. Astfel că, atunci când Maria și Silviu s-au gândit că le-ar plăcea un loc al lor, care să abunde în liniște și ospitalitate, fosta casă a doamnei Meburger a fost cel mai natural răspuns pe care l-ar fi putut primi.
Casa dispune de 5 camere, 3 standard și 2 superioare, fiecare cu o poveste pe care merită să o asculți dar, mai ales să o simți. Eu am ales camera Șobrihan, dar voi prezenta succint, în cele ce urmează, fiecare dintre cele 5 camere.
Camera Șobrihan (standard) – am ales-o pentru că m-au cucerit lustrele imense din ratan, precum și mansarda. Dacă urci pe scara abruptă care duce la locul unde se poate amenaja culcușul pentru o a 3-a persoană poți vedea în zare zona de vânătoare împădurită de deasupra satului, aflată la granița dintre Mercheașa și Cața și care poartă întocmai acest nume: Șobrihan. În mod ideal, recomand urcarea fără o mână ocupată cu un pahar de vin și cealaltă cu telefonul. Mi-au plăcut la nebunie și cele 2 pervazuri imense cu vedere la sat, pe care le poți transforma în ce ai nevoie – loc de lectură, de lucru, de romantism sau chiar de somn (ultima variantă merge dacă ești cățel, Joy tot acolo mi s-a cocoțat să doarmă), precum și cada, numai bună de terminat cărți și sticle de vin în ea.
Camera Gorgan (superioară) – are un decor rustic și este cea mai spațioasă. Mi se pare ideală pentru familii cu copii, deoarece ar avea suficient loc de joacă aici. Numele ei este inspirat de cel mai înalt deal al satului, un punct de belvedere spectaculos, de unde, pe vreme bună, se pot admira 7 sate. Și această cameră beneficiază de cele 2 pervazuri foarte versatile.
Camera Urloie (standard) mi-a părut camera ideală pentru o gașcă de 3 prieteni. 2 paturi single și o mansardă unde se poate amenaja un al 3-lea. Plus de asta, are una dintre cele mai cool camere de baie pe care le-am văzut vreodată, e superbă! Numele camerei provine de la canalul cilindric prin care trece fumul din sobe, în coș. Toate cele 3 camere se află la etaj și au intrare separată față de următoarele 2.
Camera Vălicică (standard), este surata de la parter a camerei în care am stat eu. Vălicica este o zonă situată perpendicular cu drumul principal, cunoscută drept vatra satului. Din câte îmi pot imagina, geamurile acestea le lăsa Tanti Treni deschise, pentru a facilita accesul fetelor la bunătățurile proaspăt scoase de la cuptor.
Camera Fântâna Hoților (superioară) este surata camerei superioare de la etaj, de asemenea ideală pentru o familie care are nevoie de mai mult spațiu. Numele face referire la o legendă locală, legată de locul în care se adunau hoții să împartă prada, în imediata vecinătate cu Racoșul. De la pensiune până la complexul geologic Racoș puteți fie trece dealul (pe jos sau pe bicicletă), fie conduce roată, cam 20 de minute. Accesul la aceste 2 camere se face separat, chiar pe lângă intrarea în sala de mese.
Sala de mese, open space cu bucătăria complet utilată și dotată e amenajată, parcă, pe sufletul meu – un perete de geamuri vitrate cu vedere la curte, multe perne colorate, cărți, lemn și un tavan plin cu lustre de ratan. Pe peretele din dreapta tronează cu mândrie un tablou cu o bicicletă roșie, pe o pășune. Poate fi coincidență sau nu, că Silviu, soțul Mariei, este promotorul cursei anuale de alergare pe pășunile de la Mercheașa, Gorun Trail, precum și fondatorul E-bike Transilvania.
Bătrână și înțeleaptă Casa Meburger, nimic de spus, însă o tinerică față de meleagurile care o găzduiesc. Pășunea bătrânului Stejar de la Mercheașa se află la doar câteva minute de mers pe jos de la cazare. Deși trăiesc în zonă de aproape 37 de ani, niciodată nu am fost curioasă să îl vizitez pe bătrân. Nu știu de ce, poate pentru că simțeam că îmi lipsește o poveste, iar mie acțiunile fără o poveste în spate nu îmi spun nimic. Acum l-am avut alături pe Silviu, ghid turistic și montan, care mi-a povestit câte în lună și în conuri despre bătrânul stejar. Mi-a devenit simpatic. I-am dat o îmbrățișare. Stejarului, zic.
Dar nu povestea stejarului m-a cucerit pe mine cel mai tare, din toate cele relatate de Silviu. Ci faptul că pe pășunea asta sunt alți 500 de stejari (pe bune și pe număratelea) cu vârste între 200 și 900 de ani. Și că ei au o speranță de viață extraordinară, nu dacă avem grijă de ei în mod special, dar măcar dacă nu le facem rău. Apoi, faptul că atunci când un stejar foarte bătrân (sau abuzat...) moare, ei îi oferă o nouă șansă la viață. Așa au apărut masa tăcerii, poarta sărutului și alte construcții din lemn de pe pășune, inspirate de Brâncuș și aduse la viață de Silviu. E incredibil cât de mult sens primește un lucru, atunci când îi afli povestea. Wow, zic, deci acesta este cel mai bătrân copac din România, nu? Nu, zice Silviu. Este cel mai bătrân suflet din România, este Bătrânul Carpaților! Așa de tare m-a entuziasmat povestea și m-a făcut să visez, așa că am revenit și următoarea zi, de astă dată într-o sanie trasă de căluții Nora și Monți.
Există numeroase activități pe care le poți face în zonă, cu plecare de la Casa Meburger. Deși am stat 4 zile, nu am reușit să mă bucur de toate dar, trag nădejde că tu, dragă cititor, te vei organiza mai bine și nu te vei da plecat fără să le îmbrățișezi.
Enumăr câteva dintre ele:
- Plimbare pe pășunea cu stejari seculari, pe jos, cu sania trasă de cai sau cu bicicleta (Gorunul de 930 de ani se află la 3 km distanță de locație)
- Vizită la o fermă cu alpace, căprioare, mistreți și multe alte pufoșenii, un deliciu pentru copii și nu numai (3 km)
- O vizită la Cetatea Rupea (12 km)
- Plimbare la complexul geologic de la Racoș (22 km)
- O vizită în pitoreasca zonă Viscri (25 km)
- O drumeție ușoară, dar spectaculoasă la Cheile Vârghișului (36 km)
- Un tur al bisericilor fortificate din zonă
Dragă Om măcar când și când biniștit,
Cu liniștea și cu binele e cam ca și cu fericirea. Alergăm întruna după ele, iar când le înhățăm fie n-avem timp să le trăim, fie ne-am mutat deja atenția către un alt obiectiv, fie așa ne-am obișnuit fără ele că ne simțim vinovați să le primim cu brațele deschise și să ne bucurăm de prezența lor, chiar dacă știm că vizita va fi una de scurtă durată. Sunt recunoscătoare pentru clipele de biniște pe care le-am primit (și pe care mi-am permis să le primesc!) la Casa Meburger. Sunt recunoscătoare pentru serile geroase cu zăpadă din belșug, în care am prăjit slănină la foc, alături de Silviu și Maria, pentru clipele de răgaz cu o carte în mână pe pervazul plin de perne și pentru băile cu griji transformate-n spumă. Momente simple, după care alerg mereu, dar pe care acasă nu mă îndur să mi le ofer.
Sunt recunoscătoare pentru plimbarea cu sens de pe pășunea plină de înțelepți seculari și pentru toate poveștile pe care mi le-a spus Silviu. Da, este minunat că avem un stejar de aproape de 1000 de ani dar, oare, nu este cel puțin la fel de minunat faptul că avem alți 499 pe care, dacă îi respectăm, îi vor călca pe urme? Sunt recunoscătoare pentru toate lucrurile mici pe care le-am primit cu brațele deschise în aceste 4 zile și care, de fapt, nu au fost mici deloc. Ceea ce vă doresc și vouă să descoperiți într-un sejur la Casa Meburger, dar și în orice alt loc din lumea asta în care vă dați voie să vă opriți măcar o clipă din alergat.
Cu drag,
Un Om un pic mai biniștit
UTILE:
- Casa Merburger 279 se află în Mercheașa, la 70 de km de Brașov și este unica unitate de cazare din zonă.
- Locația dispune de 5 camere, 3 standard și 2 superioare, fiecare cu baie proprie. De preferat se închiriază integral, însă, la cerere, se închiriază și separat.
- Există o sală de mese comună, precum și o bucătărie complet utilată și dotată.
- Pe timp de iarnă, mesele se servesc în regim de self-catering.
- Există un magazin mixt vis-a-vis de pensiune, iar cel mai apropiat restaurant se află la 10 km.
- Locația este pet-friendly, însă este necesară o discuție în prealabil cu proprietarii, pentru a vă confirma acest lucru. Eu le-am spus, deja, că am cititori educați, cu animăluțe bine-crescute, care nu merg la nicio pensiune fără lucrurile lor personale (pături, vase, accesorii) și care nu permit animăluțului să facă ceva din ce nu și-ar dori ei să li se facă în casă. S-au bucurat să audă asta!
- Pentru tururi ghidate, închirieri de biciclete electrice, plimbări cu căruța/ sania, este necesară o decizie și o discuție fermă cu proprietarii, cu minim 2 zile înainte.
- Mai multe detalii despre povestea Casei Meburger, camere și obiective turistice din zonă puteți citi pe site-ul oficial – click aici.
- Detalii despre tururile ghidate oferite de E-bike Transylvania puteți găsi aici.
- Dacă v-am stârnit interesul pentru Gorun Trail, organizat, de asemenea de Silviu, puteți începe antrenamentul pentru etapa din 2023 și citi detalii aici.