Călătorie în necunoscut: beneficiile călătoriilor în locuri noi

CUM NE POT ÎMBUNĂTĂȚI CĂLĂTORIILE SĂNĂTATEA MENTALĂ, FIZICĂ ȘI EMOȚIONALĂ

Dragă călătorule,

Există o vorbă de care, mulți dintre noi, ne legăm cu un soi de optimism, ca și când ne facem o mare favoare atunci când ținem cont de ea: o dată pe an, mergi într-un loc în care nu ai mai fost niciodată. O dată pe an, în cazul în care nu ești vreun soi de broască țestoasă seculară motorizată este foarte puțin. Nu îți faci un serviciu prin asta, ci faci un deserviciu minții, corpului, energiei și sănătății tale. Călătoritul nu este doar despre relaxare, istorie, cultură și mii de fotografii, călătoritul (cu cap) este și despre a crea și dezvolta contextul unei minți sănătoase într-un corp sănătos. Mentalitatea conform căreia un concediu pe an (de preferat vara, la mare și, în același loc ca și în anii anteriori, cu aceleași cadre foto pregătite și perspectivă de 3 mese/ zi în același restaurant) este un lux pentru care muncim din greu prima jumătate de an și pentru care apoi tragem și mai din greu cealaltă jumătate nu este doar una învechită și fără sens, ci și una care nu ne aduce niciun beneficiu mental sau fizic ci, cel mult, ne induce un soi de letargie obosită.

Călătoriile nu ar trebui să fie un picaj în hibernare a creierului, ci o rampă de lansare pentru minte, sănătate, creativitate, energie. Călătoriile nu ar trebui să fie o scuză pentru făcut nimic pe bani mulți și greu munciți, ci o oportunitate de reinventare și îmbogățire. Călătoriile nu ar trebui privite ca o răsplată leneșă pentru munca din timpul anului ci ca pe un necesar pentru sănătate. Mai ales călătoriile în locuri noi.

Nu spune nimeni să nu te și odihnești puțin. De preferat, la pensie [Orange Bay, Egipt] — Fă din fiecare călătorie o curiozitate. Sau invers! [Disneyland Paris]

Nu spune nimeni să nu te și odihnești puțin în vacanțe. Mai ales la pensie [Krabi, Thailanda]

Cu toată evoluția din care suntem parte (unii parte mai activă, alții mai fără voie), anumite mecanisme funcționează la fel de când lumea și probabil la fel o vor face mereu. Oamenii cavernelor lăsau un cămin cald în urmă (vorba vine) și o luau la pas cu bâta pe umăr în necunoscut în căutare de aventură, hrană și – chiar fără știrea lor – evoluție. Apoi se întorceau în siguranță în tabără lor de bază. Acasă. Dacă ar fi ales să se aventureze zi de zi, fără excepție, în același colț de necunoscut, acela nu ar mai fi fost necunoscut și ar fi fost rapid secat de resurse. Ce beneficii ar fi avut omul peșterii să tot revină? Mai mult decât atât, dacă ce ar fi găsit în afara casei ar fi fost identic cu ce avea în casă, ce sens avea să mai plece?

Conștient sau nu, îi mulțumim că nu a ales niciuna dintre căi, pentru că, datorită curajului lui de a explora mereu locuri noi, a avut șansa să descopere focul, să își croiască haine mai acătării, să deprindă niște maniere, să învețe să scrie, să dezvolte meserii cărora să le dea un nume și să evolueze prin fiecare nouă ieșire din peșteră. Păi și acum să nu se sucească el sub piatra lui când ne vede că mergem în fiecare august câte 2 săptămâni în Thassos la all inclusive că e mai bine pentru copii/ știm exact unde e plaja bună/ suntem obosiți, ne mai destindem și noi că deloc nu am stat anul ăsta și că-i ducem pe apa Mediteranei șansele de evoluție pentru generațiile viitoare???

Universul te așteapă! [Cappadocia, Turcia] — Minunile te așteaptă dincolo de ușile resorturilor all-inclusive [Cappadocia, Turcia]

Cu fiecare nouă călătorie mai scrii o poveste [Singapore]

Călătoritul nu este doar fain, cool și distractiv ci – o spun numeroase studii științifice – și foarte benefic pentru sănătatea de orice tip: mentală, fizică, emoțională și spirituală. Iată doar câteva dintre beneficiile pentru minte, corp și o viață de calitate pe care le obținem din călătoriile în locuri noi, călătorii asumate, făcute cu cap și cu sens, iar nu din inerția concediului anual de odihnă care trebuie luat până la sfârșitul anului că altfel pierd zilele și e păcat că atâââta am munciiiit...:

Călătoriile în locuri noi sunt un izvor de creativitate

Expunerea totală la nou e ca o explozie de stimuli care îți bombardează simțurile – vezi peisaje străine, culorile parcă au alte străluciri, asculți muzica străzilor, experimentezi gastronomia locală, privești chipurile oamenilor, straiele lor, le asculți limba pe care nu o înțelegi. Creierul nu mai are ancore cu care să facă asocieri, și tu și el sunteți în afara zonei de confort și aveți nevoie de resurse pentru a găsi soluții și a vă putea bucura de experiență. Noi conexiuni neuronale se formează rapid, iar motorașele prăfuite încep să lucreze conștient. Gândește-te, doar, cât de inerțial se învârt de obicei – de la cafeaua de dimineață, la spălatul pe dinți, la mersul pe același drum la muncă etc. Acolo creierul nu produce nimic nou, ci consumă doar resurse. Expus noutății, îi dai și lui viață. Creierul începe să caute și să găsească răspunsuri noi pentru situațiile noi la care îl expui și produce cascade de idei creative.

Într-o călătorie sănătoasă, creierul nu se odihnește, face destul acasă asta. Este dovedit științific faptul că această cascadă de creativitate generată de o călătorie într-un loc nou se întoarce cu tine acasă și se răsfrânge asupra task-urilor de la muncă și te ajută să îți îmbunătățești calitatea vieții.

Fiecare loc nou îți pune creierul la treabă [Merida, Mexic]

Fiecare activitate nouă îți pune (și) corpul la treabă [Munții Dolomiți, Italia]

Călătoriile în locuri noi te fac mai tolerant

De prea multe ori, totul este despre noi. Și nu zic că ar fi vina noastră, ci a faptului că ne construim un univers-cocon din ce știm noi mai bine – cultura noastră, obiceiurile noastre, religia noastră și respingem cu ușurință alte realități. În China, într-un templu, un domn ne-a rugat să nu îl mai pozăm pe Budha cel imens (cel mai mare Budha de lemn din lume) pentru că ar fi ca și când ei și-ar deschide o doză de bere la noi în biserică, la slujbă. Nu era semn de no photo, dar nici în bisericile creștine nu e semn de no beer. Un bătrân lucra zi și noapte la hotelul la care am stat în Iordania. Era din Egipt, toată familia lui era acolo, departe, îi vedea o dată pe an și trăiau din cele câteva kilograme de carne câștigate de el în Iordania. Pentru că ăsta era salariul lui. În Maroc poți ajunge să plătești lejer de 10 ori prețul unui produs dacă nu știi să negociezi. Sau dacă nu vrei. Ei vor. Ei știu că îți cer o sumă absurdă, tu știi (sper că știi) că îți cer o sumă absurdă – pentru tine e țigănie, pentru ei face parte din cultură – ei VOR să lase prețul, dar vor și să le faci jocul cultural de negociere. Napoli e ghena de gunoi dar Europei, dar știi de ce? Vulcanul Etna este un pericol iminent zi de zi, dar locuitorii îl iubesc, știi de ce? În Sri Lanka arareori vezi femei pe stradă și la fel în cartierul indian din Singapore, în țările arabe femeile poartă vara povara greutății de haine pe care noi poate nici iarna nu o purtăm iar fiecare îmbucătură de hrană pare a trece printr-un parcurs foarte complex de la farfurie la gură.

Câte dintre cele de mai sus reprezintă normalitatea-cocon pentru noi? Șocul cultural ne ajută să devenim mai toleranți, mai înțelegători, mai empatici, mai deschiși. Ne ajută să înțelegem că realitatea noastră este de fapt un mic crâmpei din realitatea lumii. Că poate colegul de la birou nu e un ciudat, ci că a fost expus la un alt tip de normalitate. Deschiderea către lume ne face mai toleranți, iar toleranța ne ajută să ne deschidem față de noi.

Cartierul Indian din Singapore, unde eram SINGURA femeie de pe stradă

Îmbrățișează obiceiurile fiecărei culturi pe care o vizitezi [Abu Dhabi, Emiratele Arabe]

Călătoriile în locuri noi țin omul cavernelor viu în tine

Glumim cu ușurință pe baza lipsei de evoluție a oamenilor de acum mii și milioane de ani în urmă, dar puterea lor de schimbare și de adaptabilitate la lucruri noi era mai mare decât a noastră. Călătoriile în locuri noi țin activ exploratorul cavernelor și îi oferă nenumărate resurse de evoluție. Avem ocazia să explorăm realități noi, să fim expuși la situații neașteptate, rămânem fără reacție, creierul leneș și plictisit nu mai are toate răspunsurile pregătite pentru noua realitate așa că trebuie să tureze motoarele.

Cu cât avem mai puține ocazii familiare la care să fim reactivi, cu atât primim mai multe șanse să fim proactivi. Reactivitatea l-a ajutat pe omul cavernelor să supraviețuiască, dar proactivitatea l-a determinat să evolueze. Noi nu mai suntem în situația lui. Avem resursele de supraviețiuire la îndemână, nu mai muncim activ aproape deloc pentru ele, dar oare nu e păcat să ne limităm la atât? Călătoriile în locuri noi sunt despre viață, nu despre supraviețuire.

Fii ca omul cavernelor, explorează! [Sigiriya, Sri Lanka]

Fii proactiv, împiedică-ți creierul să fie mereu reactiv [Matterhorn, Elveția]

Când călătorești în locuri noi te bucuri ca un copil de orice!

Regăsesc în mine un entuziasm extraordinar de fiecare dată când merg într-un loc nou și trăiesc experiența noutății ca un copil fie că merg într-un muzeu de științe sau într-un lagăr de concentrare, fie că merg la Disneyland sau acasă la Moș Crăciun. Explicația este aceea că în rutina zilnică ținem constant bocancul pe capul copilului din noi. Nu îi mai dăm foarte multe oportunități să spună wow, ce e asta? și da’ de ce? În călătorii e din nou liber, înconjurat de necunoscut, expus la magie. E liber să simtă, să alerge, să întrebe, să atingă, să întinerească.

De multe ori am sentimentul că în călătorii ne transformăm precum Benjamin Button – ajungem bătrâni, obosiți și sătui și ne întoarcem acasă cu un sens, cu un aer optimist, șugubăț, ludic, cu povești, cu idei creative, cu energie, cu entuziasm. Ne întoarcem tineri.

Când călătorești în locuri noi te bucuri, asemeni unui copil, de toate lucrurile mici.

Care, de fapt, nu sunt mici deloc...

Bucurie de copil la 35 de ani [Disneyland Paris]

Bucurie acasă la Moș Crăciun [Rothenburb ob der Tauber, Germania]

Călătoriile în locuri noi întăresc sistemul imunitar

Cercetătorii de la Harvard, care știm că sunt băieți deștepți, ne asigură că atunci când călătorim în locuri noi avem toate șansele să ne întărim sistemul imunitar și că suntem mai puțin predispuși la alergii, la infecții și la boli ale inimii. În plus, dormim mai bine! Călătoriile cu cap sunt călătorii active – parcurgem zeci de kilometri, stăm în natură, ne încărcăm cu energie, oxigen și soare care ne relaxează, îndepărtează stresul cotidian și sentimentul de anxietate de care, probabil, am venit însoțiți. Cu cât ancorarea în prezentul călătoriei este mai mare, cu atât pui mai mulți bani în pușculița sănătății tale pe termen lung.

Îmbrățișările ajută sistemul imunitar! [Chiang Mai, Thailanda]

Înțelegi cu adevărat că vorba frumusețea stă în ochii privitorului nu este doar o vorbă

Creierul categorisește rapid lucrurile după standardele cu care l-ai obișnuit: lucrurile sunt bune sau frumoase după realitatea ta, nu după niște reguli universale. În Evul Mediu frumusețea unei femei era dată de o față cu o frunte înaltă, lipsită de orice urmă de păr, astfel că multe dintre ele își smulgeau genele, sprâncenele și partea din față a părului de pe cap. Acum, părul bogat este apanajul frumuseții. În alte zone, frumusețea era dată de sprâncenele foarte groase vopsite și unite între ele. Acum și bărbații merg la pensat. Este binecunoscută metoda de înfrumusețare prin tortură din China, în care fetelor li se legau picioarele și li rupeau oasele labei, pentru a obține piciorușe delicate, numai bune pentru dans. Eu dansez foarte bine și cu 40 la picior. În Japonia secretul frumuseții erau dinții de un negru intens. Acum renunțăm fără păreri de rău la smalț pentru albiri agresive. Gheișele făceau orice pentru cea mai cadaveric de albă înfățișare, acum ne prăjim în solare. În Iran, rinoplastia nu era doar cheia frumuseții, ci și a bunăstării – mult timp după operație fetele purtau bandaje pe nas doar pentru a scoate în evidență că s-au operat. Astăzi, nimeni nu recunoaște o rinoplastie, toată lumea se operează de deviație de sept. În Myanmar frumusețea se măsoară în lungimea gâtului, astfel că fetele poartă inele de alamă care le lungesc gâturile cu până la 40 cm. E dureros și incomod, dar e frumos!

Frumusețea chiar stă în ochii privitorului, însă să privești nu e suficient. Trebuie să citești, să întrebi, să înțelegi, să accepți, să te minunezi. Sau să călătorești în locuri noi.

Călătoriile în locuri noi îți oferă oportunitatea de a-ți reevalua tabieturile zilnice

Pe măsură ce avansăm în vârstă, tabieturile ocupă tot mai mult din timpul unei zile. Asta nu înseamnă că ne-am găsit noi sistemul optim de funcționare, ci doar că doar că organul nostru de bază se lenevește tot mai mult și caută să automatizeze mai orice. Tabieturile nu înseamnă confort, ci comoditate, inflexibilitate, recurență, lipsa tot mai acută de decizii conștiente ale creierului, implicit, îmbătrânire. Călătoriile în locuri noi ne împiedică să ne bifăm zilnic toate tabieturile, lucru care ar putea să ne deranjeze și să ne facă irascibili (nu pe noi, cât pe creier), dar, de fapt, ne oferă o resursă inepuizabilă de posibilități noi și alegeri asumate. Avem șansa să realizăm la întoarcere că lucruri sau activități care credeam că ne plac și ne definesc erau strict decizii inerțiale, care nu ne aduceau nicio valoare. Călătoriile în locuri noi ne dau șansa să ne reevaluăm tabieturile și obiceiurile și să decidem în mod conștient dacă ele chiar ne plac și ne îmbunătățesc viața sau nu.

Câte dintre obiceiurile tale chiar îți aduc fericire și câte îți taie, de fapt, aripile? [Tulum, Mexic]

Călătoriile în locuri noi îți oferă o independență incredibilă

Un loc nou este o pagină goală dintr-o poveste pe care o poți scrie după propriul plac. Ești un om mic în fața unui univers imens, care te primește cu brațele deschise să profiți de orice experiență îți dorești tu. Mi-e greu să mă gândesc la activități care să îmbogățească mai mult spiritul decât călătoriile și care să ofere mai multă libertate. Călătoriile în locuri noi plusează prin aceea că nu îți oferă ancore din trecut – un bar în care îți place să mergi, un parc în care știi că se adună lumea, o cazare în care ai mai stat etc. Fiecare decizie îți aparține și îți oferă libertate.

Îmbrățișează libertatea! [Tour du Mont Blanc – Italia, Franța, Elveția]

Pentru mine, Muntele e forma supermă de libertate [Munții Himalaya, Nepal]

Călătoritul solo în locuri noi este cel mai bun activator al tuturor simțurilor!

Ne place să recunoaștem sau nu, suntem ființe-parazit. Depindem de oameni, lucruri, situații, obișnuințe. Când călătorim în grup sau chiar doar în 2, ne lăsăm în baza celuilalt pentru diverse activități, de la cele minore – să verifice la ce porți se face check-in-ul, la cele mai complexe, precum alegerea cazării sau stabilirea itinerariului. Când călătorești singur într-un loc nou, toate simțurile se activează. În primă fază pentru supraviețuire și siguranță, apoi pentru explorare. Ești tu, cu tine, cu deciziile tale. Nu poți urca în orice autobuz sperând că un străin îți va striga că nu e autobuzul bun. Nu poți merge întâmplător în port sperând să nimerești la una dintre cele 2 ore la care pleacă vaporul. Lucrurile nu ȚI se mai întâmplă, ci le faci să se întâmple exact așa cu decizi tu.

Călătoritul solo a fost și este cel mai bun exercițiu de ancorare în prezent pe care îl cunosc. Uneori, lucrurile nu se întâmplă cum ne dorim. Cazarea aleasă nu a fost inspirată, ai ratat un tren, la muzeu era închis – când călătorești singur nu mai ai pe cine da vina. Nici măcar cu cine să o împarți. Bun sau rău, ce a ieșit ți se datorează.

A călători singur nu înseamnă a fi singur [Mechelen, Belgia]

În călătoriile solo ești singurul *vinovat* pentru orice ți se întâmplă, bun sau rău [Barcelona, Spania]

Îți dau încredere în tine și în oameni

Acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am câștigat din călătorii – încrederea. Sentimentul de neputință ne împiedică adeseori să facem multe lucruri – dacă nu o să mă descurc? Ce se întâmplă dacă pierd trenul? Dacă mi se fură actele? Dacă rămân fără bani? Dacă nu mă înțeleg cu nimeni pe acolo? Dacă mă îmbolnăvesc? Toate temerile sunt realiste și, sigur, se pot întâmpla sau nu.

Nu ne temem de posibila întâmplare ci de reacția noastră la ea.

Am pierdut avioane, am fugit după trenuri, am urcat în autobuze greșite, am stat prin spitale în Sri Lanka, am ajuns la cazări care de fapt nu existau, am fost păcălită în diverse feluri dar

nimic din toate astea nu a fost de nerezolvat. Am câștigat încredere în mine că pot căuta să preîntâmpin anumite situații neplăcute, iar pentru celelalte voi găsi o soluție la momentul potrivit. Mai mult decât atât, am învățat să am încredere în oamenii cunoscuți în călătorii și să îi citesc cu tot mai mare ușurință, să știu de care îmi doresc să mă însoțesc și de care să mă îndepărtez. Și toate acestea – încrederea în tine și în oameni – le aduci acasă și te răsplătesc din plin tot restul vieții tale!

Câștigi încredere în oameni [șerpași în Munții Atlas, Africa de Nord]

Înveți să apreciezi interacțiunea umană indiferent cât de diferită este [Colombo, Sri Lanka]

Înveți să apreciezi sentimentul de acasă

Dorul de acasă este un sentiment frumos și cald, dar pe care nu ai cum să îl trăiești dacă faci să fii mereu acasă. Și nu spun asta neapărat în sens fizic. Dacă în fiecare loc nou în care mergi cauți obiceiurile de acasă, vrei să dormi în același pat ca acasă, să mănânci mâncărurile cu care ești obișnuit, să faci activitățile recurente, vorbești doar cu oamenii pe care îi cunoști și îți cari toate tabieturile după tine, atunci ai putea foarte bine să rămâi acasă. E și mai ieftin.

Dacă iei acasă-ul cu tine peste tot nu dai nicio șansă noilor experiențe, îți refuzi posibilitățile de explorare, cunoaștere și evoluție. În plus, nu dai nicio șansă dorului de casă. Acasă e un sentiment. E frumos să îl porți în suflet oriunde mergi. Dar dacă îl materializezi în lucruri și obiceiuri pe care le porți peste tot prin lume cu tine, nu faci decât să cari un rucsac prea plin de echipament de munte când tu ai avea nevoie doar de un prosop și un cocktail pe plajă. Și pe astea nu le ai în rucsac.

Pentru mine, cel mai acasă e pe munte [Munții Tatra, Polonia]

Bisericile îmi dau și ele un puternic sentiment de apartenență [Vatican]

Îți dezvolți și antrenezi inteligența emoțională

Călătoritul în locuri noi nu te ajută să îți dezvolți inteligența cognitivă, dar nici statul pe canapea în fața televizorului nu face asta, chiar dacă te uiți la Vrei să fii miliardar. De fapt, la vârsta pe care probabil o ai când citești aceste rânduri, nimic nu o mai face. Totuși, călătoriile contribuie imens și activ la dezvoltarea inteligenței emoționale. Nu mai reacționăm atât de rapid și necontrolat la emoții și asta deoarece creierul nu mai are baza de date cu situații identice pregătită. Ne luăm timp să asimilăm și să înțelegem niște lucruri, nu ne mai repezim la concluzii pe baza experiențelor anterioare. Ne dezvoltăm empatia, căutăm să înțelegem realități diferite de ale noastre, zâmbim mai înțelegător unei situații pe care acasă am fi respins-o cu ușurință.

Înveți să nu mai reacționezi la emoții atât de rapid [Cracovia, Polonia]

Îți iei timp să te echilibrezi, înainte să reacționezi [Abu Dhabi, Emiratele Arabe]

Călătoriile în locuri noi sunt un all-inclusive emoțional

Procesul pregătirii unei călătorii într-un loc nou este un meniu all-inclusive, nu sari etape și trăiești emoții complexe de la pregătirea excursiei și până la rememorarea ei, înapoi, pe canapeaua de acasă. Când totul este nou, înseamnă că totul trebuie, dacă nu planificat, cel puțin gândit și analizat. Treci printr-o serie de emoții când te documentezi și alegi locul, apoi când achiziționezi biletele, când citești bloguri sau ghiduri turistice și îți creionezi itinerariul, când cauți cazare sau mijloace de transport.

O nouă serie de emoții te cuprinde când se apropie momentul, când schimbi mijloacele de transport pentru a ajunge acolo și a transforma cele citite/ văzute de alții în realitatea ta. Invariabil, oricât de bine te-ai pregăti vei găsi lucruri neașteptate și interacțiuni care mai de care, ceea ce va genera noi emoții.

Suntem emoții, iar călătoritul în locuri noi ne reduce la ceea ce suntem.

Fiecare etapă din planificarea călătoriei te învață ceva [Dinant, Belgia]

Trăiește fiecare experință din fiecare călătorie! [Penang, Malaysia]

Te forțează să folosești conștient toate tipurile de limbaj

În China am cunoscut un bărbat care vorbea la nivel basic-conversațional peste 40 de limbi. Spunea el, suficient cât să fie în stare să își cumpere o pâine în mai orice țară a lumii. L-am auzit conversând cu un chelner într-un restaurant și, deși nu știu ce au vorbit, cu siguranță era mult mai mult decât o pâine acolo. Călătoriile într-un loc nou îți dau ocazia să citești câte ceva despre oameni și limbă înainte de a ajunge acolo. Să înveți un te rog, mulțumesc și bună în limba lor. Vei vedea ce se vor bucura, indiferent cât de pocit pronunți cuvintele.

Indiferent cum, ai nevoie să te descurci și, cum nu poți conta doar pe limbajul verbal, creierul va fi forțat să direcționeze celelalte 2 tipuri de limbaj – paraverbal și nonverbal – într-un fel conștient, asumat. Atunci când vorbim limba noastră, limbajul verbal este cel conștient, iar celelalte 2 îl urmează natural, cât creierul stă și se relaxează cu un cocktail. Când limba e străină dar ai nevoie să te faci înțeles, focusul activ și conștient merge pe gestică și intonație.

În China am învățat cât de important este limbajul semnelor! [Beijing, China]

Totuși, Rusia ar fi fost un dezastru fără Google translate! [Izmailov Kremlin, Moscova]

Dacă totuși alegi să mergi într-un loc familiar, tratează-l ca și când ar fi unul nou

Caută să faci exercițiul prezentului și dacă alegi să călătorești de mai multe ori în același loc. Până la urmă despre asta e vorba în toate exemplele de mai sus – de activarea corpului și a minții în călătorii. Alege o cazare într-o altă zonă a orașului, alege un alt restaurant, interacționează cu alt personal, mergi pe niște străzi mai puțin turistice sau alege alt traseu spre obicetivul preferat pe care mergi să îl vezi în fiecare an. Fă o excursie de o zi, două de acolo, alege altă plajă sau sari peste plajă dacă asta obișnuiai să faci mereu, caută să faci măcar un lucru nou în fiecare zi care să solicite o reacție din partea creierului. Nu-i va plăcea, știm, preferatele lui sunt călătoriile astea brain-dead, în care totul este pe pilot automat. Chiar și tu. Dar ție îți plac cu adevărat? Ești mulțumit să muncești pentru așa ceva?

O experiență nouă și extrem de plăcută pentru mine a fost Carnavalul Citricelor [Menton, Franța]

Călătoriile te ajută să trăiești mai mult și mai bine

Toate argumentele de mai sus duc către argumentul suprem – călătoriile te ajută să trăiești mai mult și, mai important decât atât, mai bine și mai cu sens. Fiecare dintre punctele de mai sus reprezintă o bifă la sănătatea noastră mentală, fizică sau emoțională. În călătorii ne reconectăm cu noi, ne găsim pacea interioară și începem să dăm un sens lucrurilor și activităților. Creierul se desmorțește, ne bodogăne, sigur, că l-am scos din letargia lui, dar apoi se entuziasmează alături de noi. Ne lărgim orizonturile și ne sporim încrederea, găsim soluții la care nu ne-am fi așteptat și avem reacții mai puțin impulsive. Începem să înțelegem de ce suntem cum suntem când suntem în mediul familiar de acasă. Și, cel puțin la fel de important, construim amintiri, experiențe, materializăm vise și învățăm să trăim tot mai frumos, mai modest, mai empatic, mai tolerant.

Călătoriile ne îmbogățesc ca nimic altceva! [Las Coloradas, Mexic]

Nu uita să rămâi copil mereu! [Glasgow, Scoția]

Dragă călătorule,

Dacă voi avea vreodată un copil și mă va întreba pentru ce trăim noi, mami? răspunsul meu este pregătit. Singurul răspuns pregătit pe care îl am, probabil. Trăim ca să creăm amintiri și să simțim emoții. Banii se întorc, dar timpul nu. Poate avem suficient de mulți bani să mergem de zeci de ori în Thassos la all inclusive, dar oare avem timp pentru asta? Nu facem în felul acesta din călătorie doar o destinație și mai deloc o experiență? Eu îți doresc ce îmi doresc și mie în noul an, să te îmbogățești în experiențe de suflet, să îți numeri zâmbetele din ochi, să îmbrățișezi cât mai mult necunoscut, să faci din acasă un basecamp la care să te întorci mereu cu corpul ostenit și cu mintea reactivată din aventurile tale, să te bucuri ca un copil de fiecare lucru aparent mic și să ții mâna potrivită în mâna ta. Să ai un an palpitant, călătorule!

Cu drag,

Un călător care își face bagajul emoțional pentru un 2023 plin de noutate!

Știi ce zic? :) [Bruxelles, Belgia] — Știi ce zic? [Bruxelles, Belgia]

3 thoughts on “Călătorie în necunoscut – beneficiile călătoriilor în locuri noi”

Murgu Luana says:

January 11, 2023 at 9:06 pm

Ma bucur ca acum pot sa te citesc cu adevarat, nu doar pe Instagram. Abia astept noi povesti!

Axente Dana says:

January 12, 2023 at 9:28 am

Superb întreg conținutul! Am citit pe nerăsuflate, am inspirat cuvintele, povețele, experiențele tale bogate care sunt o reală sursă de inspirație.
Iubesc ceea ce faci, te admir și ești un real exemlu pentru mulți călători.
Felicitări din tot sufletul!!!

Giani says:

January 14, 2023 at 2:52 pm

Woooow, ești aici !
Mulțumesc pentru gânduri și povețe.
De citit și de dat mai departe !